Partidul Național-Țărănesc: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
m →Lupta pentru preluarea puterii (1926-1928): Modificări minore; actualizarea secțiunii |
m →Prima guvernare (1928-1931): Actualizarea secțiunii; modificări minore |
||
Linia 31:
Primul guvern național-țărănist a depus jurământul la [[10 noiembrie]] 1928. Alegerile din decembrie 1928 au adus victoria PNȚ, care a câștigat 77,76% din voturi și 348 de mandate de deputat. Președinția Consiliului de Miniștri a fost păstrată de Iuliu Maniu.
La [[7 octombrie]] 1929 a încetat din viață [[Gheorghe Buzdugan, om politic|Gheorghe Buzdugan]], membru al Regenței. Sub influența lui Iuliu Maniu, Parlamentul l-a ales ca înlocuitor pe [[Constantin Sărățeanu]], consilier la [[Înalta Curte de Casație și Justiție din România|Curtea de Casație]], un personaj șters, a cărui alegere a contribuit la scăderea prestigiului Regenței
Pe acest fond, la [[6 iunie]] [[1930]], Carol s-a reîntors în țară. Iuliu Maniu i-a oferit acestuia intrarea în Regență, sub condiția de a-și relua căsătoria cu [[Regina mamă Elena|principesa Elena]] și a renunța la legătura cu [[Elena Lupescu]] și a solicitat angajamentul lui Carol de a respecta regimul constituțional. Neobținând acceptarea lui Carol, dar abținându-se de la luarea măsurilor legale la care era îndreptățit (respectiv expulzarea lui Carol) Maniu a demisionat în seara zilei de [[7 iunie]], când s-a format un nou guvern PNȚ condus de [[Gheorghe Gh. Mironescu]], care a organizat preluarea tronului de către Carol, la [[8 iunie]] 1930. Ulterior, la [[13 iunie]], Carol l-a numit din nou pe Maniu în funcția de prim-ministru. La [[12 august]] 1930 sosea în țară și Elena Lupescu; episodul avea să fie punctul declanșator al unei ostilități profunde între Maniu și așa-numita „camarilă regală” adunată în jurul acesteia, care avea să dureze până la abdicarea lui Carol în [[1940]].
| |||