Sorana Coroamă-Stanca
| Sorana Coroamă-Stanca | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Sorana-Iosefina-Caterina Plăcințeanu  |
| Născută | [1] Chișinău, România[1] |
| Decedată | (85 de ani) București, România[1] |
| Căsătorită cu | Dominic Stanca (actor)[2] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scenaristă regizoare de teatru |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alma mater | Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași[1] Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București[1] |
| Alte premii | |
| Ordinul Național „Serviciul Credincios” | |
Modifică date / text  | |
Sorana Coroamă-Stanca (n. Sorana-Iosefina-Caterina Plăcințeanu, 24 ianuarie 1921, Chișinău – d. 7 ianuarie 2007, București) a fost o autoare, regizoare și scenaristă română, fiica medicului profesor universitar ieșean Gheorghe Plăcințeanu și a compozitoarei Mansi Barberis.
Biografie
modificareEducație
modificareDupă absolvirea Facultății de Chimie Industrială a Politehnicii „Gh. Asachi” din Iași (1946), s-a îndreptat spre regia de teatru, avându-i ca maeștri pe Marietta Sadova, Alice Voinescu, Aurora Nasta, Lucia Sturdza Bulandra, Soare Z. Soare, Ion Șahighian, Sică Alexandrescu.
Excluderea din viața publică între 1959 și 1965
modificareÎntre 1959 și 1965 a fost exclusă din viața publică și din teatru, din motive politice (mai mulți membri ai familiei au fost persecutați de autoritățile comuniste) și a fost nevoită să lucreze la Cooperativa „Arta Aplicată”, unde a confecționat mărgele și nasturi, pentru a-și câștiga existența.[necesită citare]
Regizor artistic
modificareA lucrat la Teatrul „Constantin Nottara”, Teatrul Național din Iași (prim regizor artistic între 1965-1969), Teatrul Mic din București (1969-1978), Teatrul „Ion Vasilescu” (1978-1983), Teatrul de Operetă (director între 1990-1992), „Theatrum Mundi”, la Deutsches Nationaltheater din Weimar și la Jena și a montat opera Oedip de Enescu la Opera din Weimar. A întreprins numeroase turnee cu piesele regizate de ea, în țară și în străinătate (Germania, URSS, Polonia, Iugoslavia, Maroc).
A regizat peste 190 de spectacole de teatru, printre care Cerere în căsătorie – Cehov, Coboară iarna – Maxwell Anderson, Petru Rareș – Horia Lovinescu, Comedia erorilor– Shakespeare, Micii burghezi – Maxim Gorki, Vrăjitoarele din Salem – Arthur Miller, Soțul ideal – Oscar Wilde, Beckett – Jean Anouilh, Lungul drum al zilei către noapte – Eugene O'Neill, Noaptea iguanei – Tennessee Williams, Profesiunea doamnei Warren de G. B. Shaw, Rața sălbatică – H. Ibsen, Viforul, Luceafăru, Hagi Tudose – Barbu Ștefănescu Delavrancea, Liola, Dar nu e nimic serios – Luigi Pirandello, Amfitrion – Plaut, Cafeneaua – Goldoni, Ursul – Cehov, Steaua Sevillei – Lope de Vega, D’ale carnavalului – I. L. Caragiale. A colaborat la radio-televiziune regizând serialul Mușatinii, O noapte furtunoasă – Caragiale, Egmont – Goethe și teatru radiofonic.
A fost cadru universitar la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București, la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și la Universitatea „Hyperion” din București.
Sorana Coroamă-Stanca a scris piese de teatru (Seară cu dans, Ploaia pe acoperiș, Podul, Un anotimp fără nume, Veghea tânărului războinic ș.a.), și scenariii (Mușatinii, Afacerea Protar, după Mihail Sebastian) și a fost cunoscută ca eseistă, critic teatral și literar.
După 1989, a fost o prezență activă în cadrul societății civile, ca membră în comitetul de conducere al Fundației „Memoria”, în Consiliul Național al Alianței Civice, președinte de onoare al Uniunii Italienilor din București, membră UNITER și a Uniunii Scriitorilor.
Viață personală
modificareCăsătorită, prima oară, la 15 noiembrie 1942, la Iași, cu economistul și doctorul în drept Sextil Coroamă, subdirector în Guvernământul Bucovinei, cu care a avut un fiu, istoricul și muzeograful Radu Coroamă. Al doilea soț a fost poetul, prozatorul, dramaturgul și actorul clujean Dominic Stanca. Corpul neînsufletit al artistei a fost depus la cimitirul Reînvierea.
Filmografie
modificareScenaristă
modificare- Afacerea Protar (1956)
Premii și distincții
modificare- Premiul de Stat (1953),
- Premiul Galei UNITER pentru întreaga activitate (1999),
- Doctor honoris causa al Universității de Arte „George Enescu” din Iași (2006).[3]
Decorații
modificare- Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[4]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[5]
Note
modificare- ^ a b c d e https://www.dmtr.ro/artist/coroama-sorana/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2021/n11/a25/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Sorana Coroamă Stanca - Doctor Honoris Causa al Universității de Arte din Iași, www.jurnalulbtd.ro
- ^ Decretul nr. 1015 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori și tehnicieni de scenă de la Teatrul național „Vasile Alecsandri” din Iași, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, e) 39.
Bibliografie
modificare- Șerban N. Ionescu, Dicționarul panoramic al personalităților din România secolul XX, București, 2006, p. 109;
- Dicționarul biografic al literaturii române, Paralela 45, București, 2006, Vol I, p. 392
Legături externe
modificare- A murit Sorana Coroama Stanca!, 8 ianuarie 2007, Evenimentul zilei
- Revista Memoria a Fundației Culturale „Memoria”