User Datagram Protocol

User Datagram Protocol (sau UDP, în traducere liberă din engleză Protocolul Datagramelor Utilizator^[1]) este un protocol de comunicație pentru calculatoare ce aparține nivelului Transport (nivelul 4 ) al modelului standard OSI.

Împreună cu Internet Protocol (IP), acesta face posibilă livrarea mesajelor într-o rețea. Spre deosebire de protocolul TCP, UDP constituie modul de comunicație fără conexiune. Este similar cu sistemul poștal, în sensul că pachetele de informații (corespondența) sunt trimise în general fără confirmare de primire, în speranța că ele vor ajunge, fără a exista o legătură efectivă între expeditor și destinatar.^[2] Practic, UDP este un protocol ce nu oferă siguranța sosirii datelor la destinație (nu dispune de mecanisme de confirmare); totodată nu dispune nici de mecanisme de verificare a ordinii de sosire a datagramelor sau a datagramelor duplicate. UDP dispune, totusi, în formatul datagramelor, de sume de control pentru verificarea integrității datelor sau de informații privind numărul portului pentru adresarea diferitelor funcții la sursa/destinație.

Caracteristicile de baza ale UDP îl fac util pentru diferite aplicații.

orientat către tranzacții - util în aplicații simple de tip întrebare-răspuns cum ar fi DNS.
este simplu foarte util în aplicații de configurări, precum DHCP sau TFTP (Trivial FTP).
lipsa întârzierilor de retransmisie îl pretează pentru aplicații în timp real ca VoIP, jocuri online.
lucrează excelent în medii de comunicații unidirecționale precum furnizarea de informații broadcast, în servicii de descoperire (discovery services), sau în partajarea de informații către alte noduri (RIP).

Formatul pachetului

Antetul UDP este alcătuit din 4 câmpuri fiecare având lungimea de 2 octeți.

Biti	0 - 15	16 - 32
0	Portul sursa	Portul destinație
32	Lungime	Suma de control
64	Date

Portul sursa - în adresarea bazata pe IPv4 acest câmp este opțional. Daca nu este utilizat acest câmp, are valoarea zero; când reprezinta informație semnificativa, el va indica portul inițiator al procesului de transmisie a datagramelor.
Portul destinație - spre deosebire de portul sursa, câmpul este obligatoriu și indica portul de recepție
Lungime - acest câmp indica lungimea în octeți a datagramei: antet plus secțiune de date (valoarea minima a lungimii este 8).
Suma de control - asigura imunitatea la erori; se calculează ca fiind complementul fata de 1 (pe 16 biți) a pseudo-antetului cu informații extrase din antetul IP, antetului UDP și a câmpului de date, eventual se completează cu zerouri pentru a atinge lungimea stabilita.

Pseudo-anteturi

Pseudo-antetul prefixează antetul UDP și va conține, printre altele, adresele sursa, destinație, lungimea pachetului UDP.

Pseudo-antetul IPv4

Atunci când UDP rulează sub IPv4, pseudo-antetul este utilizat în calcularea sumei de control; formatul acestuia va arata astfel (s-a prezentat situatia reala cu antetul UDP în continuarea pseudo-antetului).

Biți	0 - 7	8 - 15	16 - 23
0	Adresa sursa
32	Adresa destinație
64	Zero	Protocol	Lungime UDP
96	Portul sursa		Portul destinație
128	Lungime		Suma de control
160	Date

Campul Protocol are valoarea 17 (hexazecimal 0x11) specifica protocolului UDP.

Pseudo-antetul IPv6

Atunci cand UDP ruleaza sub IPv6, suma de control este obligatorie. Metoda de calcul este descrisa in RFC 2460.

Biți	0 - 7	16 - 23	24 - 31
0	Adresa sursa
32
64
96
128	Adresa destinație
160
192
224
256	Lungime UDP
288	Zero		Antetul următor
320	Portul sursa	Portul destinație
352	Lungime	Suma de control
384	Date

Note

^ Andrew S. Tannenbaum (2004). „Rețele de calculatoare”. Editura Byblos. p. 39. |url= lipsă sau vid (ajutor)
^ Veaceslav Soltan. „Suport de curs pentru modulul Tehnologii informaționale”. Institutul Național al Justiției, Chișinău. p. 23. Arhivat din original la 21 noiembrie 2011. Accesat în 11 aprilie 2011.

Vezi și

Legături externe

Acest articol din domeniul informaticii este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.

[1] Andrew S. Tannenbaum (2004). „Rețele de calculatoare”. Editura Byblos. p. 39. |url= lipsă sau vid (ajutor)

[2] Veaceslav Soltan. „Suport de curs pentru modulul Tehnologii informaționale”. Institutul Național al Justiției, Chișinău. p. 23. Arhivat din original la 21 noiembrie 2011. Accesat în 11 aprilie 2011.

[1]

[2]