cel
Etimologie
Din acel, acea (cu afereza lui a prin fonetică sintactică).
Pronunție
- AFI: /ʧel/
Adjectiv
- (adj.dem.) (antepus) (pop.) (arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau în timp, de vorbitor).
- Ia în brațe cea căldare.
Traduceri
Traduceri
Articol
- (precedă un adjectiv care determină un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană, nearticulat)
- Fruntea ta cea lată
- Ștefan cel Mare.
- (precedă un numeral ordinal sau cardinal)
- Cele trei fete
- Cel de-al treilea copac.
- (urmat de „mai” formează superlativul relativ)
- Cel mai bun
- (substantivează adjectivul pe care îl precedă)
- Cel bogat
Locuțiuni
- (loc.adv.) cel mult =
- cel puțin =
Expresii
- Cea (sau ceea) lume = lumea cealaltă; celălalt tărâm
Traduceri
Traduceri
Pronume
- (pron.dem.) (indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în spațiu sau timp, de vorbitor)
- Cel de dincolo
Expresii
- (loc. subst.) Cel de sus = Dumnezeu
- (pop.) Cel de pe comoară (sau cu coarne) = dracul.
- (intră în formarea unui pronume relativ compus) Cel ce = care
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
(català)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
cel