drept
Variante
Etimologie
Din latină directus (cu unele sensuri după franceză droit).
Pronunție
- AFI: /drept/
Adjectiv
Declinarea adjectivului drept | ||
Singular | Plural | |
Masculin | drept | drepți |
Feminin | dreaptă | drepte |
Neutru | drept | drepte |
- care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere.
- (fig.) (despre privire) care este fără ascunzișuri; deschis, direct.
- (despre haine) care are o croială simplă, fără cute, clini etc.
- (despre lucruri, ființe, părți ale lor etc.) care are o poziție verticală (față de un punct de reper).
- Zid, perete drept.
- Om drept ca lumânarea.
- (despre terenuri înclinate, forme de relief sau părți ale lor) aproape vertical; abrupt, povârnit.
- (despre litere; adesea substantivat, f.) care are tăietura verticală.
- care are o poziție orizontală (față de un punct de reper); orizontal; plan, neted.
- Câmpie dreaptă.
- (fig.) (despre acțiuni ale omului sau despre noțiuni abstracte) care este, se face etc. potrivit dreptății și adevărului; întemeiat, just, cinstit, bun.
- (adverbial) în conformitate cu dreptatea, just; în conformitate cu adevărul, adevărat; corect.
- (despre oameni) care trăiește și lucrează conform dreptății, adevărului, omeniei, binelui; cinstit, integru, cumsecade.
- (în limbajul bisericesc) cuvios, cucernic.
- (reg.; despre bunuri materiale) care aparține sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoașteri oarecare.
- (pop.; despre rude) care este legat de cineva prin legături directe, de sânge; adevărat, bun.
- (în opoziție cu stâng) (despre organe ale corpului) așezat în partea opusă părții corpului omenesc în care se află inima.
- care se află de partea sau în direcția mâinii drepte (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru) aripa dreaptă a clădirii.
- (substantivat; în locuțiuni)
- Din dreapta
- În dreapta.
- La (sau spre) dreapta.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- linie dreaptă
- unghi drept
- prismă dreaptă
- complement drept
- parte dreaptă
- luptă dreaptă
- drept-credincios
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, în mod întemeiat.
- (loc.adj.) De dreapta = conservator.
Expresii
- A se ține drept = a avea o poziție perfect verticală
- (mil.) A lua (sau a sta, a se ține în) poziția de drepți = a lua (sau a sta, a se ține în) poziție perfect verticală, stând nemișcat
- (cu valoare de interjecție) Drepți! = formulă de comandă militară pentru luarea poziției de drepți
- (adverbial) A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită
- A sta drept = a avea o atitudine de neclintit, a fi dârz, curajos
- Ce-i drept = într-adevăr, cu adevărat
- Ce-i drept e drept, = se spune pentru a recunoaște un adevăr incontestabil
- Drept că... = adevărat că..
- A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer
- (substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = în realitate, de fapt
- (substantivat) A se odihni cu drepții = a fi mort
- A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor
- (substantivat) În dreapta și în stânga sau de-a dreapta și de-a stânga = în ambele părți; în toate părțile, pretutindeni
- A ține dreapta = a merge pe partea dreaptă a unui drum
Traduceri
Traduceri
Adverb
- (urmat de determinări locale, indică direcția) în linie dreaptă, fără ocol; direct.
- Merge drept la birou.
- (urmat de determinări locale, modale sau temporale) tocmai, exact.
- A ajuns drept la timp.
Locuțiuni
- (loc.prep.) (substantivat) În dreptul... = în fața..., față în față cu...
- Prin dreptul = prin fața..., pe dinaintea...
- Din dreptul... = din fața..., de dinaintea...
Expresii
- De-a dreptul = fără a se abate din drum, fără înconjur; în mod direct, nemijlocit; chiar
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului drept | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | drept | drepturi |
Articulat | dreptul | drepturile |
Genitiv-Dativ | dreptului | drepturilor |
Vocativ | dreptule | drepturilor |
- totalitatea regulilor și normelor juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un stat.
- Drept penal.
- știință sau disciplină care studiază dreptul.
- putere, prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită, de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit.
- răsplată, retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Prepoziție
- (introduce un complement indirect) în loc de..., în calitate de..., ca.
- Drept cine mă iei?
- (reg.; introduce un complement circumstanțial de loc) alături de..., lângă; în dreptul...
- (introduce un complement circumstanțial de scop) pentru, ca.
- Drept încercare s-a folosit de un clește.
Expresii
- Drept care... = prin urmare, în concluzie, deci, așadar
- A i se pune soarele drept în inimă = a i se face foame
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online