Max Eisikovits: Diferență între versiuni
Compl. |
Fără descriere a modificării |
||
(Nu s-au afișat 17 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Infocaseta Muzician}} |
|||
'''Mihai Max Eisikovits''', în {{hu|Mihály Miksa Eisikovits}}, ({{Date biografice}}) a fost un compozitor evreu din Transilvania |
'''Mihai Max Eisikovits''', în {{hu|Mihály Miksa Eisikovits}}, ({{Date biografice}}) a fost un compozitor, muzicolog, profesor evreu din Transilvania, culegător și exeget de folclor [[idiș]], din România.<ref name=bjt>[http://www.bjt2006.org/GN_mini_Max_Eisikovits_3515.pdf Max Eisikovits]</ref> |
||
A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Cluj (1928-1933) cu [[Marțian Negrea]] (armonie, contrapunct, compoziție), [[Gheorghe Ciolac]] (pian), [[Augustin Bena]] (dirijat coral) și [[George Simonis]] (istoria muzicii). A urmat în paralel și Facultatea de Drept din Cluj, unde a obținut doctoratul (1933), dar nu profesat ca avocat.<ref name=bjt/> |
|||
Între anii 1948-1949, Max Eisikovits a fost director al [[Opera Maghiară din Cluj|Operei Maghiare de Stat din Cluj]]. |
|||
==Biografie== |
==Biografie== |
||
Înainte de [[1948]] a fost profesor la [[Liceul Israelit din Timișoara]], până la desființarea acestuia. |
Înainte de [[1948]] a fost profesor la [[Liceul Israelit din Timișoara]], până la desființarea acestuia. La [[Timișoara]] l-a avut ca elev pe viitorul compozitor [[György Kurtág]]. După îndepărtarea sa de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Max Eisikovits a fost profesor de armonie și contrapunct la [[Conservatorul din Cluj]]. La [[Cluj]] i-a avut drept elevi, între alții, pe viitorii profesori [[Ferdinand Weiss]] și [[Dan Voiculescu (compozitor)|Dan Voiculescu]]. |
||
În 1957, Max Eisikovits a fost decorat cu [[Premiul de Stat al Republicii Populare Române]].<ref>http://www.bjt2006.org/GN_mini_Max_Eisikovits_3515.pdf</ref> În 1977, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.<ref>ibid</ref> |
|||
==Scrieri== |
==Scrieri== |
||
* |
*''Polifonia vocală a Renașterii. Stilul [[Giovanni Pierluigi da Palestrina|palestrinian]]'', Editura Muzicală, București, 1966; |
||
* |
*''Polifonia barocului'', Editura Muzicală, București, 1980; |
||
* [[Moshe Carmilly-Weinberger]], ''Songs of the Martyrs. Hassidic Melodies of Maramures'', Sepher-Hermon Press, New York, 1980. |
|||
* Unele elemente și aspecte moderne anticipate în creația lui Gesualdo di Venosa, în „Lucrări muzicologice”, supliment nr. 3, Cluj Napoca,1956 |
|||
*Elemente ale limbajului muzical baehian în lumina muzicii din prima parte a secolului XX, în „Lucrări muzicologice”, Cluj Napoca, nr. 2, 1966 |
|||
*Contribuții la studiul tratării disonanței în creația lui J.S. Bach, în „Lucrări muzicologice” nr. 4,Cluj Napoca, 1968• Polifonia barocului, vol. I, Cluj Napoca, litografia Conservatorului, 1969; idem București, 1973 (Stilul baehian) |
|||
* Contribuții la geneza unor elemente de stil ale creației lui Bela Bartok, în „Muzica” nr. 9,București, 1975 |
|||
*Introducere în polifonia vocală a secolului XX, București, 1976. |
|||
==Note== |
==Note== |
||
<references /> |
<references /> |
||
==Legătură externă== |
|||
*[https://baabel.ro/2016/01/max-eisikovits-mi-a-fost-profesor-de-muzica/ Max Eisikovits mi-a fost profesor de muzică] |
|||
{{ciot-bio-Transilvania}} |
|||
{{DEFAULTSORT:Eisikovits, Max}} |
{{DEFAULTSORT:Eisikovits, Max}} |
||
Linia 18: | Linia 33: | ||
[[Categorie:Decese în 1983]] |
[[Categorie:Decese în 1983]] |
||
[[Categorie:Blăjeni]] |
[[Categorie:Blăjeni]] |
||
[[Categorie:Evrei din Transilvania]] |
|||
[[Categorie:Laureați ai Premiului de Stat]] |
|||
[[Categorie:Muzicologi români]] |
|||
[[Categorie:Compozitori români]] |
Versiunea curentă din 19 iunie 2019 18:24
Mihai Max Eisikovits | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Blaj, Austro-Ungaria[2] |
Decedat | (74 de ani)[1] Cluj-Napoca, România[2] |
Cetățenie | România |
Ocupație | compozitor dirijor |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Premii | Premiul de Stat al Republicii Populare Române () |
Modifică date / text |
Mihai Max Eisikovits, în maghiară Mihály Miksa Eisikovits, (n. , Blaj, Austro-Ungaria – d. , Cluj-Napoca, România) a fost un compozitor, muzicolog, profesor evreu din Transilvania, culegător și exeget de folclor idiș, din România.[3]
A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Cluj (1928-1933) cu Marțian Negrea (armonie, contrapunct, compoziție), Gheorghe Ciolac (pian), Augustin Bena (dirijat coral) și George Simonis (istoria muzicii). A urmat în paralel și Facultatea de Drept din Cluj, unde a obținut doctoratul (1933), dar nu profesat ca avocat.[3]
Între anii 1948-1949, Max Eisikovits a fost director al Operei Maghiare de Stat din Cluj.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Înainte de 1948 a fost profesor la Liceul Israelit din Timișoara, până la desființarea acestuia. La Timișoara l-a avut ca elev pe viitorul compozitor György Kurtág. După îndepărtarea sa de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Max Eisikovits a fost profesor de armonie și contrapunct la Conservatorul din Cluj. La Cluj i-a avut drept elevi, între alții, pe viitorii profesori Ferdinand Weiss și Dan Voiculescu. În 1957, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române.[4] În 1977, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.[5]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Polifonia vocală a Renașterii. Stilul palestrinian, Editura Muzicală, București, 1966;
- Polifonia barocului, Editura Muzicală, București, 1980;
- Moshe Carmilly-Weinberger, Songs of the Martyrs. Hassidic Melodies of Maramures, Sepher-Hermon Press, New York, 1980.
- Unele elemente și aspecte moderne anticipate în creația lui Gesualdo di Venosa, în „Lucrări muzicologice”, supliment nr. 3, Cluj Napoca,1956
- Elemente ale limbajului muzical baehian în lumina muzicii din prima parte a secolului XX, în „Lucrări muzicologice”, Cluj Napoca, nr. 2, 1966
- Contribuții la studiul tratării disonanței în creația lui J.S. Bach, în „Lucrări muzicologice” nr. 4,Cluj Napoca, 1968• Polifonia barocului, vol. I, Cluj Napoca, litografia Conservatorului, 1969; idem București, 1973 (Stilul baehian)
- Contribuții la geneza unor elemente de stil ale creației lui Bela Bartok, în „Muzica” nr. 9,București, 1975
- Introducere în polifonia vocală a secolului XX, București, 1976.