Max Eisikovits: Diferență între versiuni
Fără descriere a modificării |
Fără descriere a modificării |
||
| (Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 8: | Linia 8: | ||
==Biografie== |
==Biografie== |
||
Înainte de [[1948]] a fost profesor la [[Liceul Israelit din Timișoara]], până la desființarea acestuia. La [[Timișoara]] l-a avut ca elev pe viitorul compozitor [[György Kurtág]]. După îndepărtarea sa de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Max Eisikovits a fost profesor de armonie și contrapunct la [[Conservatorul din Cluj]]. La [[Cluj]] i-a avut drept elevi, între alții, pe viitorii profesori [[Ferdinand Weiss]] și [[Dan Voiculescu (compozitor)|Dan Voiculescu]]. |
Înainte de [[1948]] a fost profesor la [[Liceul Israelit din Timișoara]], până la desființarea acestuia. La [[Timișoara]] l-a avut ca elev pe viitorul compozitor [[György Kurtág]]. După îndepărtarea sa de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Max Eisikovits a fost profesor de armonie și contrapunct la [[Conservatorul din Cluj]]. La [[Cluj]] i-a avut drept elevi, între alții, pe viitorii profesori [[Ferdinand Weiss]] și [[Dan Voiculescu (compozitor)|Dan Voiculescu]]. |
||
În 1957, Max Eisikovits a fost decorat cu [[Premiul de Stat al Republicii Populare Române]].<ref>http://www.bjt2006.org/GN_mini_Max_Eisikovits_3515.pdf</ref> În 1977, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.<ref>ibid</ref> |
|||
==Scrieri== |
==Scrieri== |
||
* |
*''Polifonia vocală a Renașterii. Stilul [[Giovanni Pierluigi da Palestrina|palestrinian]]'', Editura Muzicală, București, 1966; |
||
* |
*''Polifonia barocului'', Editura Muzicală, București, 1980; |
||
* |
* [[Moshe Carmilly-Weinberger]], ''Songs of the Martyrs. Hassidic Melodies of Maramures'', Sepher-Hermon Press, New York, 1980. |
||
* Unele elemente și aspecte moderne anticipate în creația lui Gesualdo di Venosa, în „Lucrări muzicologice”, supliment nr. 3, Cluj Napoca,1956 |
|||
*Elemente ale limbajului muzical baehian în lumina muzicii din prima parte a secolului XX, în „Lucrări muzicologice”, Cluj Napoca, nr. 2, 1966 |
|||
*Contribuții la studiul tratării disonanței în creația lui J.S. Bach, în „Lucrări muzicologice” nr. 4,Cluj Napoca, 1968• Polifonia barocului, vol. I, Cluj Napoca, litografia Conservatorului, 1969; idem București, 1973 (Stilul baehian) |
|||
* Contribuții la geneza unor elemente de stil ale creației lui Bela Bartok, în „Muzica” nr. 9,București, 1975 |
|||
*Introducere în polifonia vocală a secolului XX, București, 1976. |
|||
==Note== |
==Note== |
||
| Linia 21: | Linia 27: | ||
{{ciot-bio-Transilvania}} |
|||
{{DEFAULTSORT:Eisikovits, Max}} |
{{DEFAULTSORT:Eisikovits, Max}} |
||
| Linia 28: | Linia 34: | ||
[[Categorie:Blăjeni]] |
[[Categorie:Blăjeni]] |
||
[[Categorie:Evrei din Transilvania]] |
[[Categorie:Evrei din Transilvania]] |
||
[[Categorie:Laureați ai Premiului de Stat]] |
|||
[[Categorie:Muzicologi români]] |
|||
[[Categorie:Compozitori români]] |
|||
Versiunea curentă din 19 iunie 2019 18:24
| Mihai Max Eisikovits | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Blaj, Austro-Ungaria[2] |
| Decedat | (74 de ani)[1] Cluj-Napoca, România[2] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor dirijor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Premii | Premiul de Stat al Republicii Populare Române () |
Modifică date / text  | |
Mihai Max Eisikovits, în maghiară Mihály Miksa Eisikovits, (n. , Blaj, Austro-Ungaria – d. , Cluj-Napoca, România) a fost un compozitor, muzicolog, profesor evreu din Transilvania, culegător și exeget de folclor idiș, din România.[3]
A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Cluj (1928-1933) cu Marțian Negrea (armonie, contrapunct, compoziție), Gheorghe Ciolac (pian), Augustin Bena (dirijat coral) și George Simonis (istoria muzicii). A urmat în paralel și Facultatea de Drept din Cluj, unde a obținut doctoratul (1933), dar nu profesat ca avocat.[3]
Între anii 1948-1949, Max Eisikovits a fost director al Operei Maghiare de Stat din Cluj.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Înainte de 1948 a fost profesor la Liceul Israelit din Timișoara, până la desființarea acestuia. La Timișoara l-a avut ca elev pe viitorul compozitor György Kurtág. După îndepărtarea sa de la conducerea Operei Maghiare din Cluj, Max Eisikovits a fost profesor de armonie și contrapunct la Conservatorul din Cluj. La Cluj i-a avut drept elevi, între alții, pe viitorii profesori Ferdinand Weiss și Dan Voiculescu. În 1957, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române.[4] În 1977, Max Eisikovits a fost decorat cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.[5]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Polifonia vocală a Renașterii. Stilul palestrinian, Editura Muzicală, București, 1966;
- Polifonia barocului, Editura Muzicală, București, 1980;
- Moshe Carmilly-Weinberger, Songs of the Martyrs. Hassidic Melodies of Maramures, Sepher-Hermon Press, New York, 1980.
- Unele elemente și aspecte moderne anticipate în creația lui Gesualdo di Venosa, în „Lucrări muzicologice”, supliment nr. 3, Cluj Napoca,1956
- Elemente ale limbajului muzical baehian în lumina muzicii din prima parte a secolului XX, în „Lucrări muzicologice”, Cluj Napoca, nr. 2, 1966
- Contribuții la studiul tratării disonanței în creația lui J.S. Bach, în „Lucrări muzicologice” nr. 4,Cluj Napoca, 1968• Polifonia barocului, vol. I, Cluj Napoca, litografia Conservatorului, 1969; idem București, 1973 (Stilul baehian)
- Contribuții la geneza unor elemente de stil ale creației lui Bela Bartok, în „Muzica” nr. 9,București, 1975
- Introducere în polifonia vocală a secolului XX, București, 1976.