Primatul papal: Diferență între versiuni
Intro. |
Robot: înlocuit formate Ill redundante |
||
| (Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[File:Meister des Perikopenbuches Heinrichs II. 001.jpg|thumb|Isus Cristos îi încredințează lui Petru cheile împărăției, Evangheliarul de la Bamberg, sec. al XI-lea]] |
[[File:Meister des Perikopenbuches Heinrichs II. 001.jpg|thumb|Isus Cristos îi încredințează lui Petru [[cheile împărăției]], Evangheliarul de la Bamberg, sec. al XI-lea]] |
||
'''Primatul papal''' este întâietatea revendicată de episcopul [[Roma|Romei]] față de ceilalți [[episcop|episcopi]], pe baza convingerii că el este succesorul [[Sfântul Petru|Sfântului Petru]]. |
'''Primatul papal''' este întâietatea revendicată de episcopul [[Roma|Romei]] față de ceilalți [[episcop|episcopi]], pe baza convingerii că el este succesorul [[Sfântul Petru|Sfântului Petru]]. |
||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
[[Papa Ștefan I]], care a fost episcop al Romei în a doua jumătate a secolului al III-lea, a interpretat textul biblic din [[evanghelia după Matei]] 16,18 („Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica mea”) în sensul că el, ca urmaș al lui Petru, are rolul de fundament al bisericii. Acest argument, adus într-o dispută cu episcopul [[Ciprian de Cartagina]], nu a fost în măsură să-l determine pe Ciprian să urmeze indicațiile date de papa Ștefan. |
[[Papa Ștefan I]], care a fost episcop al Romei în a doua jumătate a secolului al III-lea, a interpretat textul biblic din [[evanghelia după Matei]] 16,18 („Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica mea”) în sensul că el, ca urmaș al lui Petru, are rolul de fundament al bisericii. Acest argument, adus într-o dispută cu episcopul [[Ciprian de Cartagina]], nu a fost în măsură să-l determine pe Ciprian să urmeze indicațiile date de papa Ștefan. |
||
La [[Conciliul de la Basel, Ferrara și Florența|Sinodul de la Ferrara și Florența]], 1438-1439, |
La [[Conciliul de la Basel, Ferrara și Florența|Sinodul de la Ferrara și Florența]], 1438-1439, reprezentanții Bisericii Latine și cei ai Bisericii Grecești au ajuns la un acord privind recunoașterea întâietății episcopului Romei.<ref>[http://www.bru.ro/istorie/cat-si-ort-capitolul-7/ Capitolul VII. Sinodul de la Ferrara-Florența și românii (1438-1439)]</ref> |
||
==Importanță== |
|||
Primatul episcopului Romei a fost interpretat în temei spiritual sau în temei politic. Prima categorie de argumente s-a bazat pe autoritatea apostolului Petru, cea de-a doua pe faptul că Roma a fost capitala Imperiului Roman până la data de [[11 mai]] [[330]], când împăratul [[Constantin cel Mare]] a mutat capitala la [[Constantinopol]]. Din argumentul politic decurge consecința că primatul l-ar avea întotdeauna episcopul aflat cel mai aproape de puterea politică, adică cel de Constantinopol după inaugararea noii capitale, respectiv cel de la [[Moscova]], după căderea Constantinopolului: [[Moscova, a treia Romă]]. |
|||
==Referințe== |
==Referințe== |
||
<references /> |
<references /> |
||
==Bibliografie== |
|||
| ⚫ | |||
*[[Nicolas Afanassieff]], [[Jean Meyendorff]], ''La primauté de Pierre dans l'Église orthodoxe'', Neuchâtel, 1960; |
|||
*Klaus Schatz, ''Der päpstliche Primat. Seine Geschichte von den Ursprüngen bis zur Gegenwart'', Würzburg, 1990; |
|||
*Klaus Schatz, ''Papal primacy: from its origins to the present'', Collegeville, Minn., 1996. |
|||
==Legături externe== |
|||
*Klaus Schatz, [https://web.archive.org/web/20031024140008/http://www.st-georgen.uni-frankfurt.de/leseraum/schatz2.html Geschichte des päpstlichen Primats] (accesat la 5 aprilie 2022). |
|||
| ⚫ | |||
[[Categorie:Termeni creștini]] |
[[Categorie:Termeni creștini]] |
||
Versiunea curentă din 7 aprilie 2022 02:30
Primatul papal este întâietatea revendicată de episcopul Romei față de ceilalți episcopi, pe baza convingerii că el este succesorul Sfântului Petru.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Papa Ștefan I, care a fost episcop al Romei în a doua jumătate a secolului al III-lea, a interpretat textul biblic din evanghelia după Matei 16,18 („Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica mea”) în sensul că el, ca urmaș al lui Petru, are rolul de fundament al bisericii. Acest argument, adus într-o dispută cu episcopul Ciprian de Cartagina, nu a fost în măsură să-l determine pe Ciprian să urmeze indicațiile date de papa Ștefan.
La Sinodul de la Ferrara și Florența, 1438-1439, reprezentanții Bisericii Latine și cei ai Bisericii Grecești au ajuns la un acord privind recunoașterea întâietății episcopului Romei.[1]
Importanță
[modificare | modificare sursă]Primatul episcopului Romei a fost interpretat în temei spiritual sau în temei politic. Prima categorie de argumente s-a bazat pe autoritatea apostolului Petru, cea de-a doua pe faptul că Roma a fost capitala Imperiului Roman până la data de 11 mai 330, când împăratul Constantin cel Mare a mutat capitala la Constantinopol. Din argumentul politic decurge consecința că primatul l-ar avea întotdeauna episcopul aflat cel mai aproape de puterea politică, adică cel de Constantinopol după inaugararea noii capitale, respectiv cel de la Moscova, după căderea Constantinopolului: Moscova, a treia Romă.
Referințe
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Nicolas Afanassieff, Jean Meyendorff, La primauté de Pierre dans l'Église orthodoxe, Neuchâtel, 1960;
- Klaus Schatz, Der päpstliche Primat. Seine Geschichte von den Ursprüngen bis zur Gegenwart, Würzburg, 1990;
- Klaus Schatz, Papal primacy: from its origins to the present, Collegeville, Minn., 1996.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Klaus Schatz, Geschichte des päpstlichen Primats (accesat la 5 aprilie 2022).