Liga Apărării Național-Creștine

Liga Apărării Naţional-Creştine (prescurtat LANC) a fost un partid politic de orientare naţionalistă şi antisemită din România, în perioada interbelică.

Congresul de înfiinţare a avut loc în 4 martie 1923, în Aula Universităţii din Iaşi. Preşedinte a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza. Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga ţară. La 26 martie 1923, Parlamentul modifică art. 7 din Constituţie, dînd din oficiu cetăţenie deplină tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul patriei. LANC s-a împotrivit acestei măsuri şi a îndeamnat studenţimea la manifestări de protest. Au loc ciocniri cu poliţia. În aceste mişcări studenţeşti un rol important l-a avut Corneliu Codreanu, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mişcării Legionare.

LANC a avut sub guvernarea Averescu (1926 - 1927), 10 deputaţi. În anul 1927 Legiunea Arhanghelului Mihail condusă de Corneliu Zelea Codreanu se desprinde din Ligă. Acesta nu izbutise să obţină un loc de deputat în alegerile din mai 1926.

Transformare în Partidul Naţional Creştin

În 14 iulie 1935, la Iaşi, a Ligii Apărării Naţional Creştine a fuzionat cu Partidul Naţional Agrar condus de Octavian Goga, formîndu-se Partidul Naţional Creştin.