Himalia (satelit)
Himalia .svg){kind=small} | |
 | |
| Tip obiect | satelit al lui Jupiter irregular moon[*]  |
|---|---|
| Numit după | Himalia |
| Date generale | |
| Descoperire | C. D. Perrine 3 decembrie 1904[1] |
| Caracteristicile orbitei | |
| Semiaxa mare | 11,460,000 km[2] |
| Excentricitatea | 0.16[2] |
| Perioada siderală | 250,56 zile (0,704 ani)[2] |
| Viteza medie pe orbită | 3.312 km/s |
| Înclinarea față de ecliptică | 27.50°[2] |
| Înclinarea față de ecuator | 29.59° (la ecuatorul lui Jupiter)[2] |
| Date fizice | |
| Raza medie | 85 km[3] |
| Aria suprafeței | ~90,800 km2 |
| Volum | ~2,570,000 km3 |
| Masa | 6.7×1018 kg[3] 4.19×1018 kg[4] |
| Densitatea medie | 2.6 g/cm3 (presupusă)[3] 1.63 g/cm3 (presupunând raza 85 km)[4][5] |
| Accelerația gravitațională la suprafață | ~0.062 m/s2 (0.006 g) |
| Viteza de eliberare | ~0.100 km/s |
| Perioada rotației siderale | 7,782 ore[6] |
| Albedo | 0.04[3][7] |
| Temperatura la suprafață | ~124 K |
| Magnitudine aparentă | 14.6[3] |
| Locul descoperirii | Lick Observatory[*] |
| Data descoperirii | |
Modifică text  | |
Himalia este cel mai mare satelit neregulat al lui Jupiter, făcând parte din grupul Himalia. Este al șaselea după mărime, fiind depășit, în ceea ce privește masa, doar de cei patru sateliți galileeni. Acesta a fost descoperit de Charles Dillon Perrine de la Observatorul Lick pe data de 3 decembrie 1904[1] și a primit numele nimfei Himalia, care a avut trei fii cu Zeus (echivalentul grec al lui Jupiter).
Legături externe
- en Profilul lui Himalia la NASA's Solar System Exploration
- en Paginile lui David Jewitt
- en Sateliții Cunoscuți a lui Jupiter (de Scott S. Sheppard)
- en Doi Sateliți Neregulari a lui Jupiter (Himalia & Elara : Observatorul Remanzacco : 23 noiembrie 2012)
Note
- ^ a b
Porter, J. G. (). „Discovery of a Sixth Satellite of Jupiter”. Astronomical Journal. 24 (18): 154B. Bibcode:1905AJ.....24..154P. doi:10.1086/103612.;
Perrine, C. D. (). „Sixth Satellite of Jupiter Confirmed (Himalia)”. Harvard College Observatory Bulletin. 175: 1. Bibcode:1905BHarO.175....1P.;
Perrine, C.D. (). „Discovery of a Sixth Satellite to Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 17: 22–23. Bibcode:1905PASP...17...22.. doi:10.1086/121619.;
Perrine, C.D. (). „Orbits of the sixth and seventh satellites of Jupiter”. Astronomische Nachrichten. 169 (3): 43–44. Bibcode:1905AN....169...43P. doi:10.1002/asna.19051690304. - ^ a b c d e Jacobson, R. A. (). „The orbits of outer Jovian satellites”. Astronomical Journal. 120 (5): 2679–2686. Bibcode:2000AJ....120.2679J. doi:10.1086/316817.
- ^ a b c d e „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în .
- ^ a b Emelyanov, N.V.; Archinal, B. A.; a’Hearn, M. F.; et al. (). „The mass of Himalia from the perturbations on other satellites”. Astronomy and Astrophysics. 438 (3): L33–L36. Bibcode:2005A&A...438L..33E. doi:10.1051/0004-6361:200500143.
- ^ Density = GM / G / (Volumul unei sfere de 85km) = 1.63 g/cm3
- ^ Pilcher, Frederick; Mottola, Stefano; Denk, Tilmann (). „Photometric lightcurve and rotation period of Himalia (Jupiter VI)”. Icarus. 219 (2): 741–742. Bibcode:2012Icar..219..741P. doi:10.1016/j.icarus.2012.03.021.
- ^ Porco, Carolyn C. (). „Cassini Imaging of Jupiter's Atmosphere, Satellites, and Rings”. Science. 299 (5612): 1541–1547. Bibcode:2003Sci...299.1541P. doi:10.1126/science.1079462. PMID 12624258.
