Sari la conținut

Jagdtiger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jagdtiger Sd. Kfz. 186

Jagdtiger expus în Aberdeen, SUA.

Tip Vânător de tancuri greu
Loc de origine Germania nazistă
Istoric operațional
În uz 1944 - 1945
Războaie Al Doilea Război Mondial
Istoric producție
Proiectant Henschel & Son
An proiectare 1942 - 1943
Producător Nibelungenwerk
An producție 1944 - 1945
Bucăți construite 88
Date generale
Greutate 71,7 tone
cu suspensia Henschel
Lungime 10,65 m (cu țeava tunului)
Lățime 3,6 m
Înălțime 2,8 m
Echipaj 6 (comandant, ochitor/trăgător, 2 încărcători, mecanic conductor, radist)

Blindaj până la 250 mm
Armament
principal
1 × 12.8 cm PaK 44 L/55
Armament
secundar
1× 7.92 mm Maschinengewehr 34
Motor V-12 Maybach HL 230 P30, diesel,
700 PS (690 cp, 515 kW)
Putere specifică 9,76 PS/tonă
Suspensie bară de torsiune
Autonomie 120 km pe drumuri
80 km pe teren accidentat
Viteză maximă 34 km/h

Panzerjäger Tiger Ausf. B Jagdtiger (inventariat cu denumirea SdKfz 186) a fost un vânător de tancuri (Jagdpanzer, în limba germană) fabricat și utilizat de către Germania nazistă. A fost cel mai greu vehicul blindat de luptă folosit în al Doilea Război Mondial, având la bază șasiul tancului Tiger II.

Deși era excelent protejat și înarmat, vehiculul era afectat des de probleme tehnice și mecanice, din cauza greutății excesive. Fiind fabricat în număr limitat, doar trei vehicule au fost păstrate până în prezent.

La începutul anului 1943, Statul Major German a decis montarea unui tun de calibru 128 mm pe șasiul tancului Tiger I sau Panther. Vehiculul urma să fie folosit ca un vânător de tancuri greu. Șasiul tancului Panther nu s-a dovedit a fi potrivit pentru conversie. O machetă din lemn a fost construită pe șasiul tancului greu Tiger II și i-a fost prezentată lui Hitler pe 20 octombrie 1943, în Prusia Răsăriteană. Două prototipuri au fost construite până în februarie 1944: unul cu opt galeți intercalați care foloseau o suspensie Porsche (număr de inventar: 305001) și un prototip cu nouă galeți intercalați care foloseau o suspensie Henschel (număr de inventar: 305002), similară celei folosite de tancurile Tiger II fabricate în serie. Vehiculul a fost denumit inițial Jagdpanzer VI, însă a fost redenumit Jagdtiger. Numărul SdKfz repartizat era 186.

Camera energetică a vehiculului și partea din spate a suprastructurii, cu obloanele de acces ale celor doi încărcători deschise.

Jagdtiger avea o construcție similară vehiculelor Jagdpanzer construite până atunci de Germania nazistă. O suprastructură de tip cazemată era montată pe șasiul extins al tancului greu Tiger II. Vehiculul avea un blindaj foarte gros și era dotat cu tunul de calibrul 128 mm PaK 44 L/55, capabil să penetreze blindajul oricărui tanc al Aliaților, chiar și la distanță mare (mai mult de 3,5 kilometri). Suprastructura avea un blindaj frontal gros de 250 mm, iar carcasa avea în partea frontală o grosime de 150 mm. Tunul avea un câmp de rotire orizontal de doar 10°. Vehiculul trebuia rotit cu totul pentru a ochi țintele rapide sau cele aflate în afara acestui unghi.

Din cauza greutății enorme (76 de tone cu tot cu echipaj și muniție), Jagdtiger avea numeroase probleme de ordin tehnic și mecanic.[1] Motorul folosit nu era suficient de puternic pentru masa vehiculului. Viteza maximă pe teren frământat era de doar 14,5 km/h și era obținută prin exploatarea la maxim a motorului. Autonomia și consumul de combustibil erau afectate. Din cauza mobilității reduse, vânătorii de tancuri Jagdtiger erau deseori folosiți ca niște cazemate mobile. Majoritatea vehiculelor au fost pierdute din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil decât din cauza inamicului.

Wehrmachtul a comandat inițial 150 de vehicule, însă puțin peste jumătate din acest număr au fost construite între iulie 1944 și mai 1945. Unsprezece vehicule au fost construite cu suspensia Porche (cu opt galeți, având seriile 305001 și 305003 - 305012), restul vehiculelor au folosit suspensia Henschel (cu nouă galeți). Numărul total de vehicule construite variază de la 77 la 88 de exemplare, în funcție de surse. Ultimul vehicul care a avut pastă antimagnetică Zimmerit aplicată pe carcasă a fost numărul 305011, fabricat în septembrie 1944.

Utilizare în luptă

[modificare | modificare sursă]

Două batalioane antitanc grele (schwere Panzerjäger-Abteilung), numărul 512 și 653, au folosit Jagdtiger începând cu luna septembrie 1944. Majoritatea vehiculelor au fost distruse de propriile echipaje din cauza avariilor mecanice și a lipsei de combustibil. În practică, vehiculele erau folosite în operațiuni strict defensive din cauza mobilității reduse. Vânătorii de tancuri Jagdtiger aveau o rată de foc foarte mică din cauza tunului PaK 44, care necesita o încărcătură propulsivă separată de proiectil. Vehiculul blindat avea doar 40 de lovituri la dispoziție.

Jagdtiger în muzee

[modificare | modificare sursă]

Trei vânători au fost păstrați până în prezent:

Jagdtiger cu suspensie Porsche, expus la Muzeul Tancului din Bovington, Anglia.

În afară de primele 11 vehicule care aveau suspensie Porsche, singura variantă a fost Sd.Kfz.185, care utiliza tunul PaK 43 (de calibrul 8.8 cm) din cauza lipsei acute de tunuri PaK 44. Aproximativ 12 exemplare au fost construite, dar nu au fost livrate trupelor fiindcă nu aveau sisteme optice instalate.

  1. ^ Bishop 1998, p.48
  • en Bishop, Chris (1998), The Encyclopedia of Weapons of World War II, ISBN 1-58663-762-2
  • en Carius, Otto, "Tigers in the Mud", Stackpole Books, 2003
  • en Duske, Heiner F. Greenland, Tony. Schulz, Frank. Nuts & Bolts Vol. 1: Jagdtiger
  • en Ledwoch, Janusz. Tank Series No. 207 - Jagdpanther and Jagdtiger, Wydawnictwo Militaria (1999)
  • en Schneider, Wolfgang. Elefant - Jagdtiger - Sturmtiger: Rarities of the Tiger Family, Schiffer Military History Vol. 18, 1990

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jagdtiger