Concursul Muzical Eurovision 1956

Data finalei

24 mai 1956

Prezentator

Lohengrin Filipello

Dirijor

Fernando Paggi

Regizor

Franco Marazzi

Supervizor executiv

Rolf Liebermann

Televiziune-gazdă

RTSI

Sală

Teatrul Kursaal

Lugano, Elveția

Piesă câștigătoare

Elveția
„Refrain”

Sistem de votare

Fiecare țară are 2 jurați. Fiecare dintre ei își exprimă preferința prin acordarea a 2 voturi cântecelor participante. Propria țară nu este exclusă la vot.

Număr de cântece

14 (2 × 7 țări)

Debuturi

Belgia

Elveția

Franța

Germania

Italia

Luxemburg

Țările de Jos

Intermediu

Les Joyeux Rossignols și Les Trois Ménestrels

Harta participanților
Țări participante

Concursul Muzical Eurovision

1957 ►

Concursul Muzical Eurovision 1956 a fost prima ediție a Concursului Muzical Eurovision, desfășurată la Teatrul Kursaal din Lugano, Elveția, joia, pe 24 mai 1956. A fost câștigat de țara-gazdă, Elveția, cu melodia „Refrain”, interpretată de Lys Assia.^[1]

Istoric

Inspirată de Festivalul de Muzică de la San Remo, ideea de a organiza o competiție muzicală pan-europeană a luat naștere la o ședință a Uniunii Europene de Radio-Televiziune (EBU) în Monaco, în 1955. S-a decis ca prima ediție a Concursului Muzical Eurovision să fie găzduită în anul următor de stațiunea elvețiană Lugano. Concursul Muzical Eurovision 1956 a fost, în principal, un program de radio, dar a fost filmat pentru puținii europeni care dispuneau de televizoare la acea vreme.^[1] Nu se știe să se fi păstrat vreo înregistrare video a concursului, dar există una audio, din care lipsesc 20 de minute (de la sfârșitul primei părți ale intermediului până la anunțarea țării câștigătoare). Singurul clip video rămas până în ziua de astăzi conține a doua interpretare a cântecului „Refrain” de către Lys Assia, la sfârșitul transmisiunii.

Lohengrin Filipello a prezentat evenimentul, care a durat o oră și 40 de minute. Cele 7 țări participante au fost reprezentate de câte 2 cântece, care nu puteau să depășească trei minute și jumătate. Interpreții au fost acompaniați de o orchestră de 24 de muzicieni, dirijată de Fernando Paggi. 4 țări și-au adus propriii lor dirijori: Belgia (Léo Souris), Franța (Franck Pourcel), Luxemburg (Jacques Lassry) și Italia (Gian Stellari). Intermediul, care a constat în cântece fluierate de Les Joyeux Rossignols, a fost extins, din cauza unor probleme cu procedura de votare.

Plasare

Lugano

Amplasarea orașului-gazdă în cadrul Elveției.

Pentru mai multe detalii despre orașul-gazdă, vedeți Lugano.

Sala aleasă pentru desfășurarea concursului a fost Teatrul Kursaal din Lugano, un oraș din sudul Elveției, aflat în cantonul Ticino, care este vorbitor de italiană și se învecinează cu Italia. Evenimentul a fost prezentat în italiană, fiindcă a fost inspirat de Festivalul de Muzică de la San Remo.

Reguli

La concurs au putut participa numai artiști solo, regulă care a fost anulată în anii 1970.

O regulă a acestei ediții este că fiecare țară trebuia să-și aleagă cântecele printr-un concurs național. Această regulă a fost abandonată în anii viitori, ceea ce a rezultat în alegeri interne, deși Uniunea Europeană de Radio-Televiziune recomandă ca țările să aibă un concurs național preliminar.^[1]

Austria, Danemarca și Regatul Unit au fost descalificate din concurs, din cauză că s-au înscris după termenul-limită oficial. Finala națională a Regatului Unit a avut loc abia după Concursul Muzical Eurovision 1956.^[1]

Controverse în jurul votării

Toate țările participante au trimis câte doi jurați la Lugano pentru a vota în secret cântecele, cu excepția Luxemburgului, ai cărui jurați nu au putut ajunge la Lugano. Sistemul de votare al acestei ediții a permis juraților să voteze pentru orice cântec participant, inclusiv pentru cântecele care reprezentau propria lor țară. În plus, EBU a permis juriului elvețian să voteze și pentru delegația luxemburgheză. Acest sistem nu a fost repetat în anii următori, din cauza speculațiilor că situația creată ar fi fost folosită de elvețieni în favoarea lor.

Rezultate

Cu excepția cântecului câștigător, rezultatele nu au fost niciodată făcute publice oficial. Cartea The Complete and Independent Guide to the Eurovision Song Contest 2010, de Simon Barclay, include un tabel cu ceea ce par să fie pozițiile ocupate de cele 14 piese în clasament (nu și punctajele), însă autorul nu oferă o sursă care să confirme aceste informații.^[2]

	Țară	Limbă	Artist	Cântec	Traducere
01	TȚaările de Jos	olandeză	Jetty Paerl	„De vogels van Holland”	Păsările din Olanda
02	Elvetția	germană	Lys Assia	„Das alte Karussell”	Vechiul carusel
03	Belgia	franceză	Fud Leclerc	„Messieurs les noyés de la Seine”	Domnii înecați ai Senei
04	Germania	germană	Walter Andreas Schwarz	„Im Wartesaal zum großen Glück”	În camera așteptării norocului
05	Frantța	franceză	Mathé Altéry	„Le temps perdu”	Timpul pierdut
06	Luxemburg	franceză	Michèle Arnaud	„Ne crois pas”	Să nu crezi
07	Italia	italiană	Franca Raimondi	„Aprite le finestre”	Deschideți ferestrele
08	TȚaările de Jos	olandeză	Corry Brokken	„Voorgoed voorbij”	S-a terminat pentru totdeauna
09	Elvetția	franceză	Lys Assia	„Refrain”	Refren
10	Belgia	franceză	Mony Marc	„Le plus beau jour de ma vie”	Cea mai frumoasă zi din viața mea
11	Germania	germană	Freddy Quinn	„So geht das jede Nacht”	Așa este în fiecare noapte
12	Frantța	franceză	Dany Dauberson	„Il est là”	El este acolo
13	Luxemburg	franceză	Michèle Arnaud	„Les amants de minuit”	Amanții de la miezul nopții
14	Italia	italiană	Tonina Torrielli	„Amami se vuoi”	Iubește-mă dacă vrei

Comentatori

Televiziunile naționale participante au trimis comentatori pentru a raporta de la Lugano în limba maternă. Detalii despre aceștia sunt indicate în lista de mai jos.^[3]

Comentatori
Țară	Comentatori	Post
Austria	Wolf Mittler	ORF
Belgia	Janine Lambotte	INR
Belgia	Nand Baert	NIR
Danemarca	Gunnar Hansen	Statsradiofonien TV
Germania	Wolf Mittler	ARD
Elvetția	Georges Hardy	TSR
Frantța^[4]	Michèle Rebel	RTF
Luxemburg	Jacques Navadic	Télé-Luxembourg
Italia	Franco Marazzi	Programma Nazionale
Regatul Unit	Wilfred Thomas	BBC Television Service
TȚaările de Jos^[5]	Piet te Nuyl	NTS

Referințe

^ ^a ^b ^c ^d „Eurovision History - Lugano 1956” (în engleză). EBU. Accesat în 5 martie 2012.
^ Barclay, Simon (17 iunie 2010). The Complete and Independent Guide to the Eurovision Song Contest 2010. Silverthorn Press. p. 24. ISBN 9781445784151.
^ „Eurovision 1956 Cast and Crew Details” (în engleză). IMDb. Accesat în 5 martie 2012.
^ „Concours Eurovision de la Chanson 1956” (în franceză). Songcontest.free.fr. 23 martie 2008. Accesat în 5 martie 2012.
^ „Nederlandse televisiecommentatoren bij het Eurovisie Songfestival”. Eurovision Artists (în olandeză).

[ESC1956-1] „Eurovision History - Lugano 1956” (în engleză). EBU. Accesat în 5 martie 2012.

[2] Barclay, Simon (17 iunie 2010). The Complete and Independent Guide to the Eurovision Song Contest 2010. Silverthorn Press. p. 24. ISBN 9781445784151.

[spokespersons-3] „Eurovision 1956 Cast and Crew Details” (în engleză). IMDb. Accesat în 5 martie 2012.

[4] „Concours Eurovision de la Chanson 1956” (în franceză). Songcontest.free.fr. 23 martie 2008. Accesat în 5 martie 2012.

[5] „Nederlandse televisiecommentatoren bij het Eurovisie Songfestival”. Eurovision Artists (în olandeză).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]