Petre Ionescu-Muscel
| Petre Ionescu- Muscel | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 iunie 1901 Domnești |
| Decedat | 18 decembrie 1972 București |
| Părinți | Tatăl: Pr. Nicolae Ionescu |
| Frați și surori | Iosif Ionescu- Muscel, Lenuța Ionescu, Grigore Ionescu |
| Căsătorit cu | Lavinia Ionescu |
| Copii | Anca și Mândra Ionescu |
| Naționalitate |  România |
| Activitate | |
| Partid politic | PNL |
| Profesor Univ. Dr. la Facultatea de Drept, București (1924-1949), Prefect de Muscel (1937) | |
Modifică date / text  | |
Petre Ionescu-Muscel (n. 6 iunie 1901, Domnești – d. 18 decembrie 1972, București) a fost profesor universitar doctor, laureat al Universității din Roma, fost prefect al județului Muscel, pionier al școlii pozitive penale din România.[1] Era unul din cei 10 copii ai preotului Nicolae Ionescu.[1]
Studii
[modificare | modificare sursă]După terminarea cursului primar la Domnești cu învățătorul N. Hănescu, și-a continuat studiile la Câmpulung.[2] La 16 ani, după decesul părinților, Petre Ionescu-Muscel se afla la București unde a urmat clasa a VI-a de liceu, pe care l-a făcut în particular, fiindcă nu avea bani pentru a urma liceul de stat. În 1924 a absolvit facultatea de Drept din București. Doi ani mai târziu, statul italian a acordat două burse de studii la Roma (1926).[3] Acordarea burselor s-a făcut pe bază de concurs. Candidatul Petre Ionescu-Muscel a fost admis ca bursier la Universitatea din Roma. Examenul de doctorat l-a susținut la 16 iulie 1928 cu teza „Doctrina pozitivă penală”, sub coordonarea profesorului Enrico Ferri.[3]
Activitate profesională
[modificare | modificare sursă]După doctorat devine avocat la Curtea de Apel București, Secția a III-a, își continuă cariera didactică ca profesor universitar în cadrul Facultății de Drept, Universitatea București (1924-1949), fost prefect de Muscel din partea Partidului Național Liberal (1937), sub I. Gh. Duca, neurmând însă fracțiunea lui Gh. Tătărăscu.[1] A fost membru corespondent al „Giustizia Penale Italiano”, susținând conferințe la Roma, Milano, Torino.[3]
După război, transformările politico-sociale au schimbat soarta profesorului dr. Petre Ionescu-Muscel. Prin reforma învățământului i-a fost desființată catedra fiind nevoit să lucreze în fabrica „Textila Grivița” pentru a-și întreține familia.[1]
Din inițiativa și prin munca sa permanentă s-au realizat opere ce au ridicat comuna Domnești sub toate aspectele:
- Construirea spitalului (1937);
- Banca Populară „Agricola” (1935);
- Construirea băilor populare (1935);
- Reconstrucția școlilor și formarea grupului Școlar și Agricol (1942). Începând cu anul școlar 2009-2010 se va numi Colegiul Tehnic „Petre Ionescu-Muscel”[1]
- Declararea comunei stațiune balneoclimaterică (1936).
Studii și articole
[modificare | modificare sursă]- Antropologia criminală și pozitivismul penal (1929)
- Doctrina pozitivă penală (București, 1922; traducere din limba italiană)
- L*uomo delinquente (1929), sintetizarea operei lui Cesare Lombroso
- Enrico Ferri - profesorul și opera (1929)
- Raffaele Garofalo (contribuția sa la fondarea Școlii Pozitive Penale), București, 1930
- Sur le droit penal en Roumanie (București, 1931)
- Istoria dreptului penal român (București, 1931)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e Hiru, Ion; Baciu, George (). Domnești. Arc peste timp. Crâmpeie de monografie. Alfa. p. 385.
- ^ Hiru, Ion (). Celebrități din negura uitării. I. Tiparg. p. 519.
- ^ a b c Hiru, Ion; Danciu, Mădălina Elena (). Întru neuitare. Periplu de suflet prin istoria unui sat (Domnești: documente, oameni, fapte). Pim. p. 524.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Danciu, Mădălina Elena (2020), Întru neuitare. Periplu de suflet prin istoria unui sat (Domnești: documente, oameni, fapte), Iași: Editura Pim.
- Hiru, Ion C. (2011), Celebrități din negura uitării, vol. I, Pitești: Editura Tiparg, pp. 517-529.
- Hiru, Ion C.; Baciu, George (2009), Domnești. Arc peste timp. Crâmpeie de monografie, Iași: Editura Alfa, pp. 341-354.