Science Report: În jocurile de război de la Pentagon, AI a ales violența și escaladarea nucleară a conflictelor ● Un implant cerebral care tratează epilepsia și tulburările obsesiv-compulsive a fost testat cu succes

​În jocurile de război de la Pentagon, AI a ales violența și escaladarea nucleară a conflictelor ● Un implant cerebral care tratează epilepsia și tulburările obsesiv-compulsive a fost testat cu succes ● Sistemul solar Trappist-1 nu este nici pe departe o lume perfectă, așa cum se credea

În jocurile de război de la Pentagon, AI a ales violența și escaladarea nucleară a conflictelor

Nu este un secret faptul că oficialii Departamentului Apărării din SUA au ales să testeze mai multe programe de inteligență artificială în cadrul jocurilor de război. Numai că reacția acestora a fost una mai mult decât îngrijorătoare, anunță mai mulți oameni de știință americani, într-un studiu publicat pe platforma ArXiv.

În simulările create de strategii americani, au fost realizate trei scenarii, plecând de la o invazie militară, un atac cibernetic, până la o situație neutră, în care un conflict militar era puțin probabil. La fiecare rundă de teste, AI-ului i-au fost oferite 27 de acțiuni din care să aleagă (de la negocieri pașnice, la impunerea de sancțiuni economice și, într-un ultim caz, escaladarea nucleară).

Rezultatele au arătat că AI are tendința de a investi în acțiuni militare, ba chiar să escaladeze conflictele într-un mod impredictibil. Și asta chiar în situațiile neutre. Motivația ar fi fost că unui adversar îi este greu să anticipeze acțiunile și mișcările tale dacă sunt imprevizibile, implicit să reacționeze la ele.

În alte situații, implicit unele în care AI a ales varianta unui război nuclear, motivațiile au fost din cele mai bizare. Una dintre ele a inclus, pur și simplu, replici din cunoscuta serie de filme Războiul Stelelor.

Armata americană nu permite inteligenței artificiale să ia astfel de decizii în viața reală. De fapt, chiar rezultatele testelor confirmă faptul că acest lucru nu ar trebui să se întâmple. Însă este un semnal de alarmă, subliniază autorii studiului, având în vedere că oamenii tind să se încreadă în sistemele computerizate. Pur și simplu, concluzionează aceștia, AI nu reprezintă un panaceu pentru problemele militare.

Un implant cerebral care tratează epilepsia și tulburările obsesiv-compulsive a fost testat cu succes

Amber Pearson, o pacientă de 34 de ani din SUA, a primit în anul 2019 un implant cerebral cu ajutorul căruia să reducă frecvența crizelor de epilepsie, sau chiar să le elimine de tot. Dispozitivul de 32 de milimetri detecta activitatea anormală din creier și intervenea printr-un slab impuls electric pentru a o opri.

De altfel, astfel de dispozitive sunt deja folosite pentru a ameliora efectele bolii Parkinson sau alte maladii similare care împiedică mișcarea normală a pacientului. Este pentru prima dată însă când un astfel de dispozitiv este folosit pentru a trata tulburări obsesiv-compulsive. Și da, de aceeași Amber Pearson este vorba.

Pacienta era obsedată de faptul că s-ar putea îmbolnăvi în timp ce mănâncă, sau că ar putea lua germeni prin contactul cu alte persoane. Astfel, ajunsese să se spele pe mâini și câte 8-9 ore pe zi, până când mâinile începeau să îi sângereze.

Medicii de la Universitatea de Medicină din Oregon, SUA, cei care au și realizat procedura de implantare a cipului cerebral, au modificat dispozitivul pentru a detecta activitatea anormală din creierului pacientei. Pentru asta, au folosit unul dintre alimentele care îi genera cel mai des tulburările, respectiv fructele de mare.

În acest mod, susțin aceștia, au putut identifica și izola impulsurile electrice din creier asociate cu tulburările respective. Mai mult, au modificat dispozitivul pentru a reacționa și a stopa impulsurile atât în cazul crizelor epileptice, cât și în cazul OCD. Iar procedura a fost încununată de succes, susțin medicii și pacienta din SUA, căci aceasta a revenit la un comportament aproape normal (timpul petrecut cu spălatul mâinilor, spre exemplu, s-a redus la doar 30 de minute pe zi).

În prezent, medicii analizează modul în care astfel de dispozitive să poată fi modificate pentru a avea o mai largă aplicabilitate. Numai în SUA, conform datelor oficiale, există peste 2,5 milioane de persoane care suferă de tulburări obsesiv-compulsive.

Sistemul solar Trappist-1 nu este nici pe departe o lume perfectă, așa cum se credea

Încă de la descoperirea sa în anul 2017, sistemul solar Trappist-1 a intrat în atenția astronomilor și specialiștilor din întreaga lume. De ce? Pentru că părea locul ideal în care viața să fi apărut. Ba mai mult, ar fi fost un loc ideal pentru o ipotetică expediție din viitor a umanității, posibil chiar în scopul unei colonizări.

Situat la „numai” 40 de ani lumină față de Terra, Trappist-1 este un sistem similar, în aparență, cu sistemul nostru solar. Nu mai puțin de șapte planete există acolo, cu dimensiuni și mase similare cu ale Terrei, dintre care trei sau patru aveau potențialul și condițiile de a susține viața așa cum o știm noi, toate orbitând în jurul unei pitice roșii.

Un nou studiu, publicat pe platforma ArXiv de către mai mulți profesori și doctoranzi de la Universitatea din Viena, neagă însă posibilitatea ca sistemul solar amintit să fie un Eden cosmic în care specia noastră să poată descoperi viață, ba chiar să se mute acolo într-un viitor îndepărtat. Mai mult, să poată călători ușor de la o planetă la alta, în același sistem solar, și toate să ofere condiții similare cu cele de acasă.

În realitate, acest vis frumos ar fi, de fapt, un coșmar. Asta pentru planetele de acolo sunt lumi pustii, improprii pentru a susține viața și care și-au pierdut de multă vreme atmosferele.

În primul rând, susțin autorii studiului, piticele roșii sunt mult mai reci decât Soarele nostru. Pentru a primi suficientă căldură, orbita lor ar trebui să fie una extrem de apropiată de stea. Însă acest aspect este o sabie cu două tăișuri, căci piticele roșii au activitate intensă, iar erupțiile solare pot fi catastrofale pentru planetele din apropiere. Și asta pare să se fi întâmplat deja în sistemul Trappist-1.

Observațiile efectuate cu telescopul James Webb au arătat deja că două dintre planetele studiate nu au atmosferă. În cazul celorlalte s-au folosit simulări computerizate în care specialiștii au introdus date cu privire la cantitatea de energie emisă de pitica roșie de-a lungul timpului. Apoi, modul în care aceasta influențează pierderea atmosferei planetelor apropiate.

Și Terra pierde, periodic, puțin din atmosfera sa. Însă în sistemul Trappist-1 lucrurile s-au petrecut rapid. Simulările bazate pe nivelul actual de radiații arată că planetele de acolo și-au pierdut atmosfera în doar câteva sute de milioane de ani. Iar cum sistemul acela solar are deja 8 miliarde de ani, orice urmă de atmosferă este dispărută încă dinainte ca sistemul nostru solar să ia naștere.

Vestea nu este una încurajatoare. 75% dintre sistemele solare din Calea Lactee au în centru o pitică roșie. Doar 8% au o stea ca a noastră. Iar asta reduce semnificativ șansele de a descoperi viață extraterestră, având în vedere că piticele roșii tind să distrugă atmosferele planetelor și, implicit, posibilitatea vieții de a lua naștere în astfel de sisteme.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro