Sari la conținut

Andrei Severnîi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Andrei Severny
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Tula, Imperiul Rus[2] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
Simferopol, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitirul Kunțevo[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațieastrofizician[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Mecanică și Matematică a Universității de Stat din Moscova[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea de Stat din Moscova
Observatorul Astrofizic din Crimeea[*]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Stalin
Premiul de stat al URSS
Ordinul Lenin ()
Erou al Muncii Socialiste
Ordinul Revoluția din Octombrie[*] ()
Ordinul Steagul Roșu al Muncii ()
Ordinul Insigna de Onoare
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]
Ordinul Lenin ()
Ordinul Steagul Roșu al Muncii ()
Ordinul Revoluția din Octombrie[*]
Ordinul Chiril și Metodiu[*]  Modificați la Wikidata

Andrei Severnîi, uneori:Andrei B. Severny (rusă Северный, Андрей Борисович) (n. 1913 – d. 1987) a fost un astronom sovietic, cunoscut în special pentru munca sa privind erupțiile solare și observațiile astronomice asupra sateliților artificiali.

În 1935 a absolvit Facultatea de Mecanică și Matematică, Universitatea de Stat din Moscova. În perioada 1935-1939 a urmat aspirantura și din 1939 până în 1943 doctorantura în cadrul Academiei de Științe a URSS.

După al Doilea Război Mondial, a fost repartizat la Observatorul din Crimeea, care avea inițial sediul la Sîmeiiz, în Crimeea, pe litoralul Mării Negre, și a fost apoi implicat în procesul de construire a unui nou observator la Naucine, în Munții Crimeii.

El a fost director la Observatorul de Astrofizică din Crimeea în perioada 1952 - 1987 și vicepreședinte al Uniunii Astronomice Internaționale între 1964 - 1970.

Munca științifică

[modificare | modificare sursă]

O mare parte din munca lui s-a concentrat pe erupțiile solare, izbucnirile bruște de energie în zonele mici de pe suprafața soarelui, pe care el a încercat să le lege de existența unor câmpuri magnetice solare.

În 1951 publică lucrarea „Точная теория волн установившегося вида на поверхности тяжёлой жидкости” („O teorie exacta a formei undelor de echilibru pe suprafața unui lichid greu”). În 1976 descoperă oscilația Soarelui cu o perioadă de 2 ore și 40 de minute.

El a primit Premiul Stalin în 1952 pentru studiul său privind erupțiile solare și titlul de Erou al Muncii Socialiste în 1973, cea mai mare distincție civilă sovietică.

  1. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  2. ^ Северный Андрей Борисович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  • Obituary -- „Andrei B. Severny, 73, Top Soviet Astronomer.” New York Times, 21 aprilie 1987. [1]
  • Keith Davies - Evidence for a Young Sun
  • Severny, A.B., Kotov, V.A., and Tsap, T.T., 1976. „Observations of solar pulsations”, Nature, vol. 259, p. 89.