Convențiile de la Geneva
Convențiile de la Geneva reprezintă ansamblul a patru tratate formulate la Geneva, Elveția, tratate care stabilesc standardele dreptului internațional în ceea ce privește problemele umanitare.
Aceste tratate se referă în principal la tratamentul necombatanților și prizonierilor de război. Ele nu au nicio legătură cu problema folosirii armamentului în timp de război, care este acoperită de Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 și de Protocolul de la Geneva din 1925, (care privește folosirea armelor chimice și biologice).
Formalizarea sus-numitelor convenții au fost rezultatul eforturilor lui Henri Dunant, care a fost motivat de ororile cărora le-a fost martor în timpul bătăliei de la Solferino din 1859.
În 1977 și 2005 au fost adăugate trei noi amendamente ale Convențiilor de la Geneva.
După adoptarea primei convenții a fost înființat în 1863 Comitetul Internațional al Crucii Roșii.[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Resolutions of the Geneva International Conference. Geneva, 26-29 October 1863, International Committee of the Red Cross
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- Textul și comentariile Convențiilor din 1949 și a protocoalelor adiționale
- Privire de ansamblu asupra Convențiilor de la Geneva pe pagina web a Comitetului Internațional al Crucii Roșii Internaționale
 | Acest articol care tratează probleme legate de administrația de stat și justiție este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |