Dioxid de clor - Wikipedia

Identificare
Dioxid de clor



Nume IUPAC	Dioxid de clor
Alte denumiri	Oxid de clor (IV)
SMILES O=[Cl]=O O=Cl[O]
Număr CAS	10049-04-4
PubChem CID	24870
Informații generale
Formulă chimică	ClO₂
Aspect	gaz galben-verzui
Masă molară	67,45 g/mol
Proprietăți
Densitate	2,757 g/dm³
Punct de topire	−59 °C
Punct de fierbere	11 °C
Solubilitate în apă
8 g/dm³
Presiune de vapori	1 atm^[1]
Pericol
Coroziv, Oxidant, Foarte toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze R	R6, R8, R26, R34, R50
Fraze S	(S1/2), S23, S26, S28, S36/37/39, S38, S45, S61
Pericol H270, H314, H330, H400, EUH006, H270 : Peut provoquer ou aggraver un incendie ; comburant H314 : Provoque de graves brûlures de la peau et des lésions oculaires H330 : Mortel par inhalation H400 : Très toxique pour les organismes aquatiques EUH006 : Danger d'explosion en contact ou sans contact avec l'air
NFPA 704
0 3 4 OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Dioxidul de clor este un compus chimic cu formula ClO₂. Este o substanță gazoasă de culoare galben-verzuie, iar la temperaturi mai mici de −59 °C are aspect de cristale portocalii. Fiind un oxid al clorului, poate fi folosit ca agent oxidant.^[2]

Obținere

[modificare | modificare sursă]

În laborator

[modificare | modificare sursă]

În laborator, ClO₂ poate fi preparat prin oxidarea cloritului de sodiu:^[3]

\mathrm {2NaClO_{2}+Cl_{2}\rightarrow 2ClO_{2}+2NaCl}

Dioxidul de clor mai poate fi preparat și prin reacția dintre cloratul de potasiu și acidul oxalic:

\mathrm {2KClO_{3}+2H_{2}C_{2}O_{4}\rightarrow K_{2}C_{2}O_{4}+2ClO_{2}+2CO_{2}+2H_{2}O}

\mathrm {2KClO_{3}+H_{2}C_{2}O_{4}+2H_{2}SO_{4}\rightarrow 2KHSO_{4}+2ClO_{2}+2CO_{2}+2H_{2}O}

Referințe

[modificare | modificare sursă]

^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0116.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 844–849. ISBN 0080379419.
^ Derby, R. I.; Hutchinson, W. S. (1953). „Chlorine(IV) Oxide”. Inorganic Syntheses. Inorganic Syntheses. IV: 152–158. doi:10.1002/9780470132357.ch51. ISBN 978-0-470-13235-7.

Acest articol despre chimia anorganică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

v • d • m Oxizi

Valențe variate	Tetroxid de stibiu (Sb₂O₄) • Oxid de cobalt (II,III) (Co₃O₄) • Oxid de fier (II,III) (Fe₃O₄) • Tetroxid de plumb (Pb₃O₄) • Suboxid de carbon (C₃O₂) • Oxid de mangan (II,III) (Mn₃O₄) • Oxid de argint (I,III) (AgO)

Starea de oxidare -1	Difluorură de oxigen (OF₂)

Starea de oxidare +1	Oxid de cesiu (Cs₂O) • Oxid de cupru (I) (Cu₂O) • Monoxid de dicarbon (C₂O) • Monoxid de diclor (Cl₂O) • Oxid de litiu (Li₂O) • Oxid de potasiu (K₂O) • Oxid de rubidiu (Rb₂O) • Oxid de argint (I) (Ag₂O) • Oxid de taliu (I) (Tl₂O) • Oxid de sodiu (Na₂O) • Apă (H₂O)

Starea de oxidare +2	Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)

Starea de oxidare +3	Oxid de aluminiu (Al₂O₃) • Trioxid de stibiu (Sb₂O₃) • Trioxid de arsen (As₂O₃) • Oxid de bismut (Bi₂O₃) • Trioxid de bor (B₂O₃) • Oxid de crom (III) (Cr₂O₃) • Trioxid de azot (N₂O₃) • Oxid de erbiu (III) (Er₂O₃) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd₂O₃) • Oxid de galiu (III) (Ga₂O₃) • Oxid de holmiu (III) (Ho₂O₃) • Oxid de indiu (III) (In₂O₃) • Oxid de fier (III) (Fe₂O₃) • Oxid de lantan (III) (La₂O₃) • Oxid de lutețiu (III) (Lu₂O₃) • Oxid de nichel (III) (Ni₂O₃) • Trioxid de fosfor (P₂O₃) • Oxid de promețiu (III) (Pm₂O₃) • Oxid de rodiu (III) (Rh₂O₃) • Oxid de samariu (III) (Sm₂O₃) • Oxid de scandiu (III) (Sc₂O₃) • Oxid de terbiu (III) (Tb₂O₃) • Oxid de taliu (III)Tl (₂O₃) • Oxid de tuliu (III) (Tm₂O₃) • Oxid de titan (III) (Ti₂O₃) • Oxid de volfram (III) (W₂O₃) • Oxid de vanadiu (III) (V₂O₃) • Oxid de yterbiu (Yb₂O₃) • Oxid de ytriu (Y₂O₃) • Oxid de praseodim (III) (Pr₂O₃)

Starea de oxidare +4	Dioxid de carbon (CO₂) • Trioxid de carbon (CO₃) • Oxid de ceriu (IV) (CeO₂) • Dioxid de clor (ClO₂) • Oxid de crom (IV) (CrO₂) • Tetroxid de azot (N₂O₄) • Dioxid de germaniu (GeO₂) • Oxid de hafniu (IV) (HfO₂) • Oxid de plumb (IV) (PbO₂) • Oxid de mangan (IV) (MnO₂) • Dioxid de azot (NO₂) • Dioxid de plutoniu (PuO₂) • Oxid de rodiu (IV) (RhO₂) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO₂) • Dioxid de seleniu (SeO₂) • Dioxid de siliciu (SiO₂) • Dioxid de sulf (SO₂) • Dioxid de telur (TeO₂) • Dioxid de thoriu (ThO₂) • Dioxid de staniu (SnO₂) • Dioxid de titan (TiO₂) • Oxid de wolfram (IV) (WO₂) • Dioxid de uraniu (UO₂) • Oxid de vanadiu (IV) (VO₂) • Dioxid de zirconiu (ZrO₂)

Starea de oxidare +5	• Pentoxid de stibiu (Sb₂O₅) • Pentoxid de arsen (As₂O₅) • Pentoxid de diazot (N₂O₅) • Pentoxid de niobiu (Nb₂O₅) • Pentoxid de fosfor (P₂O₅) • Pentoxid de tantal (Ta₂O₅) • Oxid de vanadiu (V) (V₂O₅)

Starea de oxidare +6	Trioxid de crom (CrO₃) • Trioxid de molibden (MoO₃) • Trioxid de reniu (ReO₃) • Trioxid de seleniu (SeO₃) • Trioxid de sulf (SO₃) • Trioxid de telur (TeO₃) • Trioxid de wolfram (WO₃) • Trioxid de uraniu (UO₃) • Trioxid de xenon (XeO₃)

Starea de oxidare +7	Heptoxid de diclor (Cl₂O₇) • Oxid de mangan (VII) (Mn₂O₇) • Oxid de reniu (VII) (Re₂O₇) • Oxid de technețiu (VII) (Tc₂O₇)

Starea de oxidare +8	Tetroxid de osmiu (OsO₄) • Tetroxid de ruteniu (RuO₄) • Tetroxid de xenon (XeO₄) • Tetroxid de iridiu (IrO₄) • Tetroxid de hasiu (HsO₄)

Altele	Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·

Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului Categorie:Oxizi