Sari la conținut

In a Silent Way

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

In a Silent Way
Album de Miles Davis
Lansare30 iulie 1969
Înregistrare18 februarie 1969
CBS 30th Street Studio B
(New York, New York)
GenJazz, Fusion, Electronică, Avant-Garde Jazz
Durată38:10
Casă de discuriColumbia
CS 9875
Limba originarălimba engleză
no linguistic content[*][[no linguistic content (special language code)|​]]  Modificați la Wikidata
ProducătorTeo Macero
Cronologie – Miles Davis
Filles de Kilimanjaro
(1969)		 In a Silent Way
(1969)		 Bitches Brew
(1970)

In a Silent Way este titlul albumului compsus de muzicianul American de jazz, Miles Davis, ce a fost lansat pe 30 iulie 1969, la casa de discuri Columbia Records. Produs de Teo Macero, album-ul a fost înregistrat într-o singură ședință, pe data de 18 februarie 1969 la Studioul CBS 30th Street Studio B în New York City. Încorporând elemente ale formei de sonată din muzica clasică, Macero a editat și aranjat înregistrările lui Davis din ședință pentru a produce albumul. Marcând începutul perioadei sale "electrice", In a Silent Way s-a fost privit de către criticii/jurnaliștii de muzică, drept prima lucrare fusion a lui Davis, urmată de o schimbare stilistică față de gen în lucrările sale precedente și concertele live

Albumul a fost însă primit de controverse între criticii de muzică, în particular cei de muzică jazz și rock, care erau împărțiți în reacțiile lor față de structura muzicală experimentale și abordarea electrinică. De la recepția sa inițială, albulum a fost privit de către fani și critici, drept unul dintre cele mai grandioase și inluente lucrări. În 2001, Columbia Legacy și Sony Music au lansat o ediție box set de trei-discuri The Complete In a Silent Way Sessions, ce include albumul original, piese adiționale, și înregistrări ne-editate folosite în procesul de producere a In a Silent Way.[1]

Prezentare și înregistrare

[modificare | modificare sursă]

Deși concertele live și lucrările anterioare a lui Davis, cum ar fi Miles in the Sky (1968) și Filles de Kilimanjaro (1969) au indicat schimbarea sa stilistică spre fusion, In a Silent Way conține o abordare electrică a lui Davis.[2][3] Albumul a fost privit de jurnaliștii muzicali drept prima lucrare fusion a lui Davis, marcându-și începutul perioadei "electrice".[3][4][5] E de asemenea prima lucrare a lui Davis ce a fost în mare parte costruita prin editarea și aranjamentul producătorului Teo Macero.[4] Tehnicile de editare a lui Macero au incorporat elemente de sonată clasică în înregistrările pentru In a Silent Way.[6] Extinderea ambelor piese din album constă din trei părți distincte ce pot fi considerate ca o expoziție, dezvoltare și recapitulare. Ultimele șase minute ale primei piese sunt de fapt primele șase minute ale aceleeași piese repetate în exact aceeași formă. Prin acest "truc" piesa capătă o sctructură mai de înțeles.

Albumul îl înfățișează pe virtuosul ghitaristul și nou venitul John McLaughlin, care cu o lună înainte de 18 Februarie, începutul sesiunilor de înregistrare pentru In a Silent Way, și-a înregistrat clasicul săau album de debut Extrapolation. La cererea lui Tony Williams, McLaughlin s-a mutat la începutul lui Februarie din Anglia în SUA pentru cânta împreună cu The Tony Williams Lifetime. Williams l-a adus pe McLaughlin la reședința lui Davis cu o noapte înainte de sesiunea programată pentru In a Silent Way. Davis nu-l auzise înainte pe ghitarist , dar a fost atât de impresionat încât i-a cerut să vina la studio în ziua următoare. McLaughlin a fost faimos în anii 1970 ca lider al Mahavishnu Orchestra.

Conform producătorului Bob Belden, organistul Larry Young, pe care Williams la angajat, la fel recent pentru trio său Lifetime, a fost de asemenea planuit pentru a interpreta pentru In a Silent Way. Deși, înrijorat că și-ar putea pierde întreaga trupă pentru Davis, Williams la trimis înapoi pe Young de îndată ce ajunsese.[necesită citare] În schimb Joe Zawinul, care a venit la sesiune doar ca compositor al piesei "In a Silent Way," a sfârșit prin a cânta la orgă pentru album.

Recepția

[modificare | modificare sursă]

Reacția initială

[modificare | modificare sursă]
Recenzii profesionale
Punctajul recenziei
Sursa Punctajul
Allmusic 5/5 stele[7]
All About Jazz (favorable)[8]
Penguin Guide to Jazz 4/4 stele[9]
Pitchfork Media (9.5/10)[10]
PopMatters (favorable)[4]
Rolling Stone (favorable) [11]
Rolling Stone Album Guide 5/5 stele [2]
Sputnikmusic 5/5 stele[12]
Stylus Magazine (favorable)[3]
Virgin Encyclopedia 5/5 stele[13]

Atingând poziția numărul 134 în topul S.U.A. Billboard Top LPs, In a Silent Way a ajuns primul album a lui Davis în decursul a patru ani, de la My Funny Valentine (1965), care a ajuns în top.[14] În timp ce albumul se prezenta comercial mai bine decât alte lucrări a lui Davis,[15] reacția criticilor asupra albumului era împărțită. Încorporarea sa de instrumentație electronică și structură experimentală au fost surse de controverse extreme printer criticii de jazz.[16] Conform The New Rolling Stone Album Guide(2004), procesul de înregistrare a lui Davis și editarea de studio a producătorului Teo Macero de înregistrări individuale în piese separate pentru album "părea aproape eretică după standardele jazz ".[2] În cartea saRunning the Voodoo Down: The Electric Music of Miles Davis, Phil Freeman scrie că criticii de rock și jazz din timpul lansării albumului era înclinată înspre genurile lor respective, scriind "Criticii de rock au crezut că In a Silent Way sună precum unul rock, sau cel puțin a crezut Miles s-a legănat în acea direcție, și practic s-au stropit cu bucurie. Criticii de jazz, în special cei care nu au prea ascultat mult rock, au crezut de asemenea că sună precum unul rock, și astfel ei au reacțional mai puțin favorabil".[15]

Freeman continuă prin a exprima că ambele reacții au fost "înrădăcinate, cel puțin parțial, în paranoia critică despre locul său în lume", scriind că critica rock era în faza sa timpurie de existeță și și asemenea critici au găsit "reasigurarea" în a vedea albumul drept drept unul cu elemente rock psichedelice, în timp ce criticii de jazz critic s-au simțit "trădați" în mijlocul descreșterii popularității genului la acea perioadă.[15] Cu toate că, Freeman a scris că In a Silent Way a fost distinct de ambele stiluri, atât de jazz cât și de rock la acel timp, declarând:

„Nu se balansa, solo-urile nu erau nici măcar un pic eroice, și avea chitare electrice... Dar deși In a Silent Way nu a fost exact un jazz, cu certitudine nu a fost un rock. A fost sunetul lui Miles Davis și Teo Macero dibuindu-și calea spre holul stins la trei dimineața. A fost coloana sonoră a tuturor conversațiilor șoptite ce le are orice artist creativ, mereu, cu acea îndoielnică și dojenitoare voce ce locuiește în mintea ta, cea ce te întreabă toate întrebările fără de răspuns.[15]”
—Phil Freeman

Într-un review rave al albumului asupra lansării, scriitorul Lester Bangs, de la Rolling Stone descrie albumul In a Silent Way drept "un tip de album ce-ți oferă încrederea în viitorul muzicii. Nu e rock & roll, dar nici stereotipat de jazz. Pe neașteptate, el datorează aproape la fel de mult tehnicilor dezvoltate de improvizatorii de rock în ultimii patru ani cât fundalului de jazz ale lui Davis. E parte a noii muzici transcendentale ce spală din cale ca un șuvoi de apă categoriile și, în timp ce folosește mijloacele musicale din toate stilurile și culturile, e definit în mare parte de sentimental profund și originalitatea neafectată ".[11] Bitches Brew următorul album fusion al lui Davis, i-a arătat să se miște și mai departe în zona ce stă între genurile de rock și jazz. Întunecata, și fracturata disonanță a Bitches Brew în sfârșit dovedește a fi instrumentală în succesul său; depășind cu mult în vânzări In a Silent Way.[15]

Retrospectiva

[modificare | modificare sursă]

De la recepția sa inițială, In a Silent Way a fost privit de fani și critici drept una dintre cele mai bune lucrări ale lui Davis.[12] Într-un review de retrospectivă, scriitorul K. Leander Williams, de la revista Blender l-a numit "o capodoperă proto-ambient".[17] Citînd-ul drept "una din cele mai mari realizări ale lui Davis ", Chip O'Brien de la PopMatters consideră că editarea de studio pentru album a producătorul Teo Macero l-a ajutat pe Davis să "îmbrățișeze mariajul muzicii și tehnologiei".[4] În legătură cu semnificația sa muzicală, O'Brien scrie că In a Silent Way"transcende etichetările ",[4] scriind "Nu e nici jazz nici rock. Nu e nici ce v-a deveni eventual cunoscut ca fusion. E ceva cu totul diferit, ceva universal. E o renunțare frumoasă în sunetele acestui album, de parcă Davis de bună a eliberat ceea ce venise înainte, în anii săi de mai înainte alături de Charlie Parker, cu John Coltrane și Cannonball Adderley, a lucrărilor din perioada timpurie a anilor ‘60, și îmbrățișează viitorul, nu numai a jazz-ului, ci a muzicii însăși".[4] Scriitorul Nick Southall de la Stylus Magazine a numit albumul "etern" și scrie despre infuența sa asupra muzicii, declarând "Modelele proaspete de construcție muzicii ce e prezentată ca revoluționist în comunitatea jazz, frumusețea diafana și schimbătoarea a muzicii ce o conține în sine, a rămas admirabilă și minunată, ecourile sale sunt auzite în ultimii 30 de ani, atingând muzica dance, electronica, rock-ul, pop-ul, toată muzica".[3] The Penguin Guide to Jazz a inclus In a Silent Way în colecția sa "Core Collection".[18]

Lista pieselor

[modificare | modificare sursă]
Partea unu
  1. "Shhh / Peaceful" (Miles Davis) – 18:16
    1. "Shhh" – 6:14
    2. "Peaceful" – 5:42
    3. "Shhh" – 6:20
Partea doi
  1. "In a Silent Way / It's About That Time" (Joe Zawinul, Miles Davis) – 19:52
    1. "In a Silent Way" (Joe Zawinul) – 4:11
    2. "It's About That Time" (Miles Davis & Joe Zawinul) – 11:27
    3. "In a Silent Way" (Joe Zawinul) – 4:14

Istoria în Top-uri

[modificare | modificare sursă]
Top (1969) Poziție
position[19]
S.U.A. Billboard Top LPs 134
S.U.A. Billboard Best-Selling Jazz LPs 3
S.U.A. Billboard Best-Selling Soul LPs 40

Personal

[modificare | modificare sursă]

Muzicieni

[modificare | modificare sursă]

Producție

[modificare | modificare sursă]
  • Producător – Teo Macero
  • Inginer (remix și editare) – Russ Payne
  • Inginer Original de înregistrare – Stan Tonkel
  • Fotografie copertă – Lee Friedlander
  • Fotografie copertă spate – John G. Walter[20]
  • Note copertă spate – Frank Glenn

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Kenyon, John.The Complete in a Silent Way Sessions.PopMatters. Retrieved on 2010-04-01.
  2. ^ a b c Considine, J.D. Brackett, Nathan with Hoard, Christian eds. "Miles Davis". The New Rolling Stone Album Guide: 215–218. 2 noiembrie 2004. Some pages posted at The New Rolling Stone Album Guide. Google Books. Retrieved on 2009-03-02.
  3. ^ a b c d Southall, Nick.In a Silent Way[nefuncțională]. Stylus Magazine. Retrieved on 2010-04-01.
  4. ^ a b c d e f O'Brien, Chip.In a Silent Way. PopMatters. Retrieved on 2010-04-01.
  5. ^ Tate, Greg. "Voodoo Ray Gun[nefuncțională]". Vibe: 90. September 1997.
  6. ^ Tingen, Paul, in Miles Beyond
  7. ^ Jurek, Thom. In a Silent Way. Allmusic. Retrieved on 2010-04-01.
  8. ^ MacLaren, Trevor. Review: In a Silent Way. All About Jazz. Retrieved on 2010-04-01.
  9. ^ Cook, Richard. "In a Silent Way[nefuncțională]". The Penguin Guide to Jazz: 2000.
  10. ^ Leone, Dominique.In a Silent Way[nefuncțională]. Pitchfork Media. Retrieved on 2010-09-19.
  11. ^ a b Bangs, Lester.Davis: In a Silent Way : Music Reviews.Rolling Stone. 15 noiembrie 1969. Archived from the [1] on 2007-10-25. Retrieved on 2007-09-10.
  12. ^ a b Hartwig, Andrew.Review: In a Silent Way.Sputnikmusic. 6 iunie 2010. Retrieved on 2010-04-01.
  13. ^ Larkin, Colin. "In a Silent Way[nefuncțională]". Virgin Encyclopedia of Popular Music: 1 martie 2002.
  14. ^ Ruhlmann, William. Miles Davis. Allmusic. Retrieved on 2010-04-01.
  15. ^ a b c d e Freeman, Phil. "Running the voodoo down: the electric music of Miles Davis". Hal Leonard Corporation: 26–27. 2005.
  16. ^ Taruskin, Richard. "Music in the Late Twentieth Century: Fusion". Oxford University Press: 335. vol. 5. 2009.
  17. ^ Williams, K. Leander.Filles de Kilimanjaro/In a Silent Way/Water Babies. Blender. Retrieved on 2010-04-01.
  18. ^ Cook, Richard () [1992]. „Miles Davis”. The Penguin Guide to Jazz Recordings. The Penguin Guide to Jazz (ed. 8th ed.). New York: Penguin. pp. 326–327. ISBN 0-14-102327-9. 
  19. ^ Albums: In a Silent Way. Allmusic. Retrieved on 2010-04-01.
  20. ^ Smith, Cliff (). „Rochester After Dark”. Rochester Times-Union. Rochester, NY: Gannett Company, Inc. p. 1D. 

Referințe

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=In_a_Silent_Way&oldid=15869901