Sari la conținut

Inflația educațională

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Inflația educațională descrie fenomenul în care se ridică cerințele educaționale pentru anumite ocupații, chiar dacă acestea nu necesită neapărat o educație superioară. Termenul este adesea folosit pentru a explica de ce angajatorii solicită din ce în ce mai multe calificări pentru poziții care, în trecut, necesitau mult mai puțină pregătire formală.[1][2]

Un exemplu comun al acestui proces poate fi observat în ocupații precum muncitorii din construcții, curățătorii sau cizmarii. În trecut, era suficientă finalizarea școlii primare, dar în prezent, aceste locuri de muncă cer o diplomă de liceu. De asemenea, poziții precum supraveghetorii de șantier sau ofițerii de credite, care înainte cereau o diplomă de liceu, acum solicită adesea o diplomă universitară. În anumite cazuri, diplomele de masterat devin cerințe chiar și pentru posturi care anterior se limitau la absolvenți cu licență, cum ar fi directorii guvernamentali sau ghizii turistici specializați în situri istorice.[3][4]

Odată cu aceste cerințe crescute, asistăm la o devalorizare a diplomelor. Pozițiile care necesitau anterior doar un doctorat, cum ar fi cele de profesor universitar, necesită acum, pe lângă doctorat, și una sau mai multe burse postdoctorale. În multe cazuri, aceste cerințe suplimentare nu reflectă o creștere a complexității sarcinilor, ci mai degrabă reprezintă o metodă de a filtra un număr mai mare de candidați.[5]

Credențialismul

[modificare | modificare sursă]

Credențialismul se referă la accentul excesiv pus pe calificările formale, cum ar fi diplomele, în deciziile de angajare sau promovare. Aceasta poate duce la situații în care o diplomă devine principalul criteriu pentru a stabili dacă o persoană este sau nu capabilă să îndeplinească o anumită sarcină sau să fie considerată expertă într-un domeniu.[6][7]

Trecerea către o economie bazată pe cunoaștere, caracterizată de progres tehnologic și globalizare, a amplificat cerințele intelectuale pentru multe ocupații. Această transformare a redus cererea pentru muncă manuală și a generat o nevoie sporită de competențe cognitive. Astfel, angajatorii au început să pună tot mai mult accent pe diplome, considerându-le un indicator convenabil al capacității intelectuale.[8][9][10]

Scăderea vizibilității angajaților la locul de muncă este asociată cu un risc mai mare ca aceștia să nu performeze bine în sarcini cognitive. Această problemă, combinată cu dificultățile în măsurarea abilităților cognitive, a determinat angajatorii să pună mai mult accent pe acreditări, precum diplomele universitare.[11][12][13][14][15][16][17]

Inflația academică

[modificare | modificare sursă]

Inflația academică descrie fenomenul în care un număr din ce în ce mai mare de persoane cu diplome universitare (licență, masterat sau doctorat) concurează pentru un număr limitat de locuri de muncă ce necesită astfel de calificări. Acest proces se intensifică atunci când absolvenții de facultate ocupă locuri de muncă care nu erau anterior destinate acestora, și titularii de diplome superioare continuă să migreze către aceste poziții, transformându-le în „profesii pentru absolvenți.” Astfel, cerințele academice minime pentru anumite locuri de muncă sunt crescute artificial, chiar și pentru sarcini simple.[18][19]

Inflația academică a fost comparată cu inflația monedelor de hârtie, unde prea multe diplome urmează prea puține oportunități de muncă. Aceasta descrie devalorizarea treptată a calificărilor academice și educaționale, ceea ce duce la scăderea avantajului pe care o diplomă îl oferă pe piața muncii. Similar cu inflația prețurilor, valoarea diplomelor și certificatelor obținute scade odată cu creșterea numărului de persoane care dețin astfel de calificări. În unele cazuri, cerințele educaționale și testele suplimentare pot crea o lipsă artificială de forță de muncă.[20]

Termenul de „inflație academică” a fost popularizat de Ken Robinson în cadrul discursului său TED intitulat „Școlile ucid creativitatea,”.[21][22] Acest fenomen este recunoscut de-a lungul ultimului secol în învățământul superior occidental. De asemenea, a fost documentată și în China antică, Japonia și în universitățile din Spania în secolul al XVII-lea.[23][24][25][26][27][28]

O consecință a acestui fenomen este reducerea oportunităților de avansare prin „învățare la locul de muncă,” pe măsură ce educația formală devine din ce în ce mai instituționalizată. Angajatorii tind să aibă încredere mai mare în certificatele și diplomele acordate pe baza evaluărilor altora, mai degrabă decât în abilitățile practice dobândite în timpul muncii.

Un exemplu concret poate fi găsit în profesia de kinetoterapeut: dacă în anii 1980 o diplomă de licență era suficientă pentru a intra în domeniu, în anii 1990 se aștepta deja ca un candidat să dețină o diplomă de master, iar în prezent doctoratul devine noua normă. În mod similar, cerințele legale care impun ca asistentele medicale să aibă o diplomă de licență au contribuit la deficitul de asistente medicale.[29][30]

Cauzele inflației academice sunt subiect de dezbatere, dar se consideră că aceasta rezultă în mare parte din accesul crescut la învățământul superior. În prezent, multe locuri de muncă de nivel entry-level necesită o diplomă de licență sau chiar mai mult, în timp ce în trecut erau accesibile doar cu un simplu liceu. Alte cauze potențiale ale inflației acreditărilor includ cerințele impuse de angajatori, dorința personală de avansare, standardele de trai mai ridicate, care permit mai mulți ani de educație, și accesul larg la împrumuturi pentru studii, ceea ce face educația superioară mai accesibilă.[31][32][33][34]

Probleme

[modificare | modificare sursă]

Inflația acreditărilor este un subiect controversat. Unele preocupări comune discutate în acest subiect sunt:

  • Taxele de școlarizare și creșterea taxelor au fost puse pe seama inflației diplomelor.[35][36]
  • Studenții care urmează o facultate pentru acreditări pot fi mai puțin implicați decât cei o urmează pentru dezvoltare personală.[37]
  • Alte forme de învățare au fost devalorizate în favorul învățământului superior.[38][39][40]
  • Costurile de oportunitate ale frecventării învățământului superior pot include: economii întârziate, mai puțini ani în forța de muncă (și mai puține venituri) și amânarea întemeierii familiilor.[41]
  • Lipsa unei facultăți pregătite adecvat și creșterea numărului de profesori adjuncți, ceea ce poate afecta negativ calitatea educației.[42]
  • Inflația notelor a fost corelată cu inflația notelor de către unii academicieni.[3]
  • Unii au acuzat inflația diplomelor de devalorizare a experienței de muncă și de angajare, deși majoritatea datelor arată că diplomele nu sunt la fel de căutate ca experiența relevantă.[43]

Epoca de Aur

[modificare | modificare sursă]

În cultura occidentală, în special în Statele Unite, a existat o creștere a popularității profesiilor în contrast cu declinul interesului pentru producție sau afaceri independente. Această schimbare poate fi legată de stratificarea socială apărută în perioada cunoscută sub numele de Epoca de Aur.[44]

Epoca de Aur a fost o perioadă caracterizată de dezvoltarea marilor afaceri și globalizare, mai ales în industriile construcțiilor și petrolului. În timpul marii crize economice din 1929-1939, monopolurile au expropriat terenurile fermierilor de subzistență, iar mecanizarea muncii agricole a dus la transformarea multor angajatori și lucrători independenți în muncitori salariați. Orașele precum New York și Chicago au devenit centre de afaceri datorită dezvoltării rapide a căilor ferate și creșterii utilizării vaporilor pentru comerțul internațional. Companiile mari, precum Standard Oil, au dominat piața, lăsând puțin loc pentru afaceri mici, ceea ce a dus la o scădere a antreprenoriatului și la acceptarea unor locuri de muncă prost plătite.[45]

Coreea de Sud

[modificare | modificare sursă]

Coreea de Sud are un sistem educațional deosebit de stresant. 70% dintre sud-coreeni dețin diplome postliceale, iar aceștia obțin scoruri de top sau aproape de top în comparație cu alte țări, dar sunt nevoiți să se lupte pentru puține locuri de muncă într-o economie cu costuri ridicate de întreținere.[46] Pe lângă faptul că trebuie să muncească din greu, se confruntă și cu o criză imensă a locuințelor.[47] În 2021, sinuciderea a fost principala cauză de deces pentru persoanele sub 40 de ani, responsabilă pentru 44% din decesele adolescenților, procent care a crescut la 56,8% pentru cei în vârstă de 20 de ani.[48] Dintre națiunile OCDE, Coreea de Sud are cea mai mare rată a sinuciderilor.[49] Doar 23,6% dintre profesori și-au exprimat satisfacția față de munca lor într-un sondaj din 2023. Țara suferă, de asemenea, din cauza ratei extrem de scăzute a natalității, sub unu copil pe femeie, o dovadă a presiunii resimțite de potențialii părinți.[46]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „The Curse of Credentialism”. The NYU Dispatch. . Accesat în . Credentialism, or degree inflation, as it is sometimes referred to, has been a growing problem globally for the better part of the last decade. [nefuncțională – arhivă]
  2. ^ Zuo, Mandy (). „China's universities produce millions of graduates each year, but many can't get a decent job and end up unemployed or in factories”. South China Morning Post. Accesat în . 
  3. ^ a b Randall Collins, "Credential Inflation and the Future of Universities," Chapter One of The Future of the City of Intellect: The Changing American University, edited by Steven Brint (Stanford University Press, 2002), pages 23-46.
  4. ^ „The college degree has become the new high school degree”. The Washington Post. 
  5. ^ Some positions of Director in the Canadian federal government, an entry-level Executive position, which formerly required a bachelor's degree began requiring a master's degree as the minimum credential in the 2000s
  6. ^ "Credentialism." International Encyclopedia of the Social Sciences. 2008. Retrieved 12 December 2014 from Encyclopedia.com: http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-3045300482.html
  7. ^ „the definition of credentialism”. Dictionary.com. 
  8. ^ Powell, Walter; Snellman, Kaisa (). „The Knowledge Economy”. Annual Review of Sociology. 30: 199–220. doi:10.1146/annurev.soc.29.010202.100037. 
  9. ^ Dvorkin, Maximiliano. „Jobs Involving Routine Tasks Aren't Growing”. stlouisfed.org. 
  10. ^ Weber, Alan (). „The role of education in knowledge economies in developing countries”. Procedia - Social and Behavioral Sciences. 15: 2589–2594. doi:10.1016/j.sbspro.2011.04.151. 
  11. ^ Agre, Philip E. (august 2004). „What Is Conservatism and What Is Wrong with It?”. Accesat în . 
  12. ^ Weeden, Kim A. (). „Why do Some Occupations Pay More than Others? Social Closure and Earnings Inequality in the United States”. American Journal of Sociology. 108: 55–101. doi:10.1086/344121. 
  13. ^ Witz, Anne (). „Patriarchy and Professions: The Gendered Politics of Occupational Closure”. Sociology. 24 (4): 675–690. doi:10.1177/0038038590024004007. 
  14. ^ Cavanagh, Sheila. L. (). „The Gender of Professionalism and Occupational Closure: The management of tenure-related disputes by the 'Federation of Women Teachers' Associations of Ontario' 1918-1949”. Gender and Education. 15: 39–57. doi:10.1080/0954025032000042130. 
  15. ^ Mahony, Karen; Van Toen, Brett (). „Karen Mahony & Brett Van Toen, "Mathematical Formalism as a Means of Occupational Closure in Computing—Why 'Hard' Computing Tends to Exclude Women," Gender and Education, 2.3, 1990, pp. 319–31”. Gender and Education. 2 (3): 319–31. doi:10.1080/0954025900020306. Accesat în . 
  16. ^ MacDonald, R. (). „The Hospital at Night”. BMJ. 328 (7431): 19s–19. doi:10.1136/bmj.328.7431.s19. 
  17. ^ Richardson, Joanne. AN INVESTIGATION OF THE PREVALENCE AND MEASUREMENT OF TEAMS IN ORGANISATIONS: THE DEVELOPMENT AND VALIDATION OF THE REAL TEAM SCALE (PDF) (Teză). Aston University. 
  18. ^ Vedder, R. The Great College-Degree Scam, The Chronicle of Higher Education⁠(d), December 2010
  19. ^ Rowntree, 'Assessing Students: How Shall We Know Them?', Routledge Grading 1987, page 19, ISBN: 1-85091-300-5
  20. ^ Day et al., Issues in Educational Drama, Taylor & Francis, 1983, page 12, ISBN: 0-905273-66-4
  21. ^ Robinson, Ken (). „Schools Kill Creativity”. 
  22. ^ Rispin, Kenith (). „Academic Inflation – Disaster in the Work Place”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Randall Collins, 2000. "Comparative and Historical Patterns of Education," in Maureen T. Hallinan (ed.), Handbook of the Sociology of Education. New York: Kluwer Academic/Plenum Publishers. pp. 213–239
  24. ^ Randall Collins⁠(d), 1998, The Sociology of Philosophies: A Global Theory of Intellectual Change. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press. pp. 580–582.
  25. ^ Van De Werfhorst, Herman G.; Andersen, Robert (). „Social Background, Credential Inflation and Educational Strategies”. Acta Sociologica. 48 (4): 321–340. doi:10.1177/0001699305059945. 
  26. ^ Ronald P. Dore, 1976. The Diploma Disease: Education, Qualification, and Development. Berkeley: University of California Press.
  27. ^ Randall Collins, 1981. "Crises and Declines in Credential Systems," in Randall Collins, Sociology since Mid-century: Essays in Theory Cumulation. New York: Academic Press. pp. 191–215
  28. ^ John W. Chaffee⁠(d), 1985. The Thorny Gates of Learning in Sung China. Cambridge: Cambridge University Press.
  29. ^ „Credential Creep”. The Chronicle of Higher Education. . 
  30. ^ Dufilho, Matt (). „CAUSES AND SOLUTIONS FOR THE NURSING SHORTAGE”. alwaysculture.com. Always Culture. Accesat în . 
  31. ^ Furlong, Andy (). Youth Studies: An Introduction. New York: Routledge. p. 73. ISBN 9780415564762. 
  32. ^ David K. Brown, "The Social Sources of Educational Credentialism: Status Cultures, Labor Markets, and Organizations," Sociology of Education, Extra Issue (2001): 19-34.
  33. ^ David F. Labaree⁠(d), How to Succeed in School without Really Learning: The Credentials Race in American Education, Yale University Press (1997).
  34. ^ Randall Collins, 1979. The Credential Society: An Historical Sociology of Education and Stratification. New York: Academic Press. „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ Clark, Kim (). „The Surprising Causes of Those College Tuition Hikes”. usnews.com. 
  36. ^ Presentation of Chris Rasmussen, Director of Policy Research, Midwestern Higher Education Compact, at Loyola University, Chicago, Illinois, before the US Department of Education, on 5 October 2006. Transcript page 174. http://www2.ed.gov/policy/highered/reg/hearulemaking/2007/transcript-il.doc Arhivat în , la Wayback Machine.
  37. ^ David F. Labaree, How to Succeed in School without Really Learning: The Credentials Race in American Education, Yale University Press (1997), pages 32, 50, 259.
  38. ^ Coates, Ken; Morrison, Bill (), Dream Factories: Why Universities Won't Solve the Youth Jobs Crisis, Toronto: Dundurn Books, p. 232, ISBN 9781459733770, arhivat din original la , accesat în  
  39. ^ Gillen, Andrew (). „Credential Inflation: What's Causing It and What Can We Do About It?”. James G. Martin Center for Academic Renewal⁠(d). 
  40. ^ Carnevale, Anthony; Cheah, Ban (), Five Rules of the College and Career Game, Georgetown University, accesat în  
  41. ^ „Do the Math: How Opportunity Costs Multiply Tuition”. Forbes.com. . Accesat în . 
  42. ^ „When a college contracts 'adjunctivitis,' it's the students who lose”. PBS NewsHour. . 
  43. ^ „The College Degree and Academic Inflation”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ Larson, Magali (). „Review: The Matrix of Professionalization: Three Recent Interpretations”. Michigan Law Review. 77 (3): 641–654. doi:10.2307/1288142. JSTOR 1288142. 
  45. ^ Smith, Jusith (). „The Class Divide in American Culture in the Early Twentieth Century”. American Studies. 49 (3/4): 255–267. doi:10.1353/ams.2010.0024. 
  46. ^ a b MacMarty, Malcom Kyeyune, Marty (). „Crises of Elite Competition in the East and West”. American Affairs Journal (în engleză). Accesat în . 
  47. ^ Park, Katrin (). „South Korea Is No Country for Young People”. Foreign Policy (în engleză). Accesat în . 
  48. ^ Rashid, Raphael (). „South Korea may look perfect, but behind the facade lies a devastating suicide crisis”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  49. ^ Bae, Jessie Yeung,Yoonjung Seo,Gawon (). „South Korean teachers hold mass protests after suicide highlights pressures from parents”. CNN (în engleză). Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Inflația_educațională&oldid=16541724