Sari la conținut

Irving Kristol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Irving Kristol
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani)[4][5][3][2][6] Modificați la Wikidata
Virginia, SUA Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer pulmonar) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGertrude Himmelfarb[*][[Gertrude Himmelfarb (istorică americană)|​]] (–) Modificați la Wikidata
CopiiBill Kristol[*][[Bill Kristol (scriitor american)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
sociolog[*]​
editor[*]​
jurnalist
politician
filozof Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[7][8] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materCity College of New York[*]​  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea New York  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Republican  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Prezidențială pentru Libertate[*]​
Premiul Francis Boyer[*]​ ()[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Irving Kristol (n. , New York City, New York, SUA – d. , Virginia, SUA) a fost un jurnalist american considerat părintele curentului neoconservator.[9][10] În calitate de fondator, editor și colaborator în cadrul a numeroase revista, a avut un rol important în cultura intelectuală și cea politică din ultima parte a secolului XX.[11] După moartea sa, acesta a fost descris de The Daily Telegraph ca fiind „poate cel mai important intelectual public din a doua jumătate a secolului al XX-lea”.[12]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Kristol s-a născut în Brooklyn, New York, fiul unor imigranți evrei din Europa de Est, Bessie (născută Mailman) și Joseph Kristol.[13][14]

A absolvit liceul Boys din Brooklyn⁠(d), New York în 1936 și a obținut licența în istorie la City College din New York⁠(d) în 1940. Acesta a făcut parte dintr-un mic grup troțkist anti-sovietic care a devenit cunoscut în cele din urmă sub denumirea de The New York Intellectuals⁠(d). Kristol o întâlnește acolo pe Gertrude Himmelfarb⁠(d), iar cei doi se căsătoresc în 1942. Aceștia au avut împreună doi copii: Elizabeth Nelson și Bill Kristol⁠(d).[15]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a activat în cadrul Diviziei 12 Blindate⁠(d) în Europa.[16]

Cariera

[modificare | modificare sursă]

Kristol a fost afiliat cu Congresul pentru Libertate Culturală⁠(d). A redactat articole pentru revista Commentary din 1947 până în 1952 sub editorul Elliot E. Cohen⁠(d). Împreună cu Stephen Spender⁠(d), a fost co-fondator și colaborator al revistei Encounter⁠(d) - cu sediul în Marea Britanie - din 1953 până în 1958 și redactor al revistei The Reporter⁠(d) din 1959 până în 1960. De asemenea, a ocupat funcția de vicepreședintele executiv al editurii Basic Books⁠(d) din 1961 până în 1969, profesor Henry Luce de valori urbane în cadrul Universității din New York între 1969 și 1987, respectiv co-fondator și co-editor al The Public Interest⁠(d) din 1965 până în 2002. A fost fondatorul și editorul The National Interest din 1985 până în 2002. Ca urmare a publicării de către revista Ramparts⁠(d) a unor informații care dezvăluire că Agenția Centrale de Informații (CIA) a finanțat Congresul pentru Libertate Culturală, Kristol a părăsit organizația la finalul anilor 1960 și a devenit afiliat al American Enterprise Institute⁠(d).[17]

Kristol a fost membru al Academiei Americane de Arte și Științe⁠(d), membru al Consiliului pentru Relații Externe și membru emerit al American Enterprise Institute (fiind membru asociat din 1972, membru senior din 1977 și John M. Olin Distinguished Fellow din 1988 până în 1999). În calitate de membru al consiliului de colaborare al The Wall Street Journal, a contribuit la o rubrică lunară din 1972 până în 1997. A făcut parte din Consiliul pentru National Endowment for the Humanities din 1972 până în 1977.

În 1978, Kristol și William E. Simon⁠(d) au fondat Institutul pentru Afaceri Educaționale care, după fuziunea cu Centrul Madison, a devenit Centrul pentru Afaceri Educaționale Madison⁠(d) în 1990.

Moartea

[modificare | modificare sursă]

Kristol a încetat din viață ca urmare a unor complicații cauzate de cancerul pulmonar la vârsta de 89 de ani pe 18 septembrie 2009 la Capital Hospice din Falls Church, Virginia⁠(d).[18][19]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Cărți

[modificare | modificare sursă]
  • On the Democratic Idea in America. New York: Harper, 1972. ISBN 0060124679
  • Two Cheers for Capitalism. 1978. ISBN 0465088031
  • Reflections of a Neo-conservative: Looking Back, Looking Ahead. 1983. ISBN 0465068723
  • Neo-conservatism: The Autobiography of an Idea. 1995. ISBN 0-02-874021-1
  • The Neo-conservative Persuasion: Selected Essays, 1942-2009. New York: Basic Books, 2011. ISBN 0465022235
  • On Jews and Judaism. Barnes & Noble, 2014.

Articole

[modificare | modificare sursă]
  • “Other People's Nerve”, Enquiry, Mai 1943.
  • “James Burnham's 'The Machiavellians'", Enquiry, iulie 1943. (o recenzie a lucrării The Machiavellians: Defenders of Freedom de James Burnham.)
  • “Koestler: A Note on Confusion”, Politics, Mai 1944.
  • “The Indefatigable Fabian”, New York Times Book Review, 24 august 1952. (o recenzie a lucrării lui Beatrice Webb - Diaries: 1912–1924, editată de Margaret I. Cole.)
  • "Men and Ideas: Niccolo Machiavelli", Encounter, Decembrie1954.
  • "American Intellectuals and Foreign Policy", Foreign Affairs, iulie 1967 (rep. in On the Democratic Idea in America).
  • "Memoirs of a Cold Warrior", New York Times Magazine, 11 februarie 1968 (rep. in Reflections of a Neo-conservative).
  • "When Virtue Loses All Her Loveliness", The Public Interest, toamna anului 1970 (rep. in On the Democratic Idea in America and Two Cheers for Capitalism).
  • "Pornography, Obscenity, and Censorship", New York Times Magazine, 28 martie 1971 (rep. in On the Democratic Idea in America and Reflections of a Neo-conservative).
  • "Utopianism, Ancient and Modern", Imprimus, Aprilie 1973 (rep. in Two Cheers for Capitalism).
  • "Adam Smith and the Spirit of Capitalism", The Great Ideas Today, ed. Robert Hutchins and Mortimer Adler, 1976 (rep. in Reflections of a Neo-conservative).
  • "Memoirs of a Trotskyist", New York Times Magazine, 23 ianuarie 1977 (rep. in Reflections of a Neo-conservative).
  • "The Adversary Culture of Intellectuals", Encounter, Octobrie 1979 (rep. in Reflections of a Neo-conservative).
  • "The Hidden Cost of Regulation", The Wall Street Journal.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ http://www.aei.org/events/seriesID.8/series_detail.asp  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b „Irving Kristol”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Irving William Kristol, Kristol, Irving William (22 January 1920–18 September 2009), public intellectual and the "godfather of neoconservatism"[*][[Kristol, Irving William (22 January 1920–18 September 2009), public intellectual and the "godfather of neoconservatism" (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b Irving Kristol, SNAC, accesat în  
  6. ^ http://www.foxnews.com/story/2009/09/18/irving-kristol-godfather-neo-conservatism-dies-at-8/?test=latestnews  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ Barry Gewen (). „Irving Kristol, Godfather of Modern Conservatism, Dies at 89”. The New York Times. Accesat în . 
  10. ^ The Voice of Neoconservatism (în engleză), Reason.com,  
  11. ^ "American Conservative Opinion Leaders" by Mark J. Rozell and James F. Pontuso, 1990.
  12. ^ Stelzer, Irwin. „Irving Kristol's gone – we'll miss his clear vision”. The Telegraph. Arhivat din original la . 
  13. ^ Hoeveler, J. David, Watch on the right: conservative intellectuals in the Reagan era (University of Wisconsin Press, 1991), ISBN: 978-0-299-12810-4, p. 81
  14. ^ Almanac, World (septembrie 1986). The Celebrity who's who. ISBN 9780345339904. 
  15. ^ „Biography”. 
  16. ^ Kristol, Irving. Neoconservatism: The Autobiography of an Idea. New York: The Free Press, 1995. ISBN: 0-02-874021-1 pp. 3–4
  17. ^ Saunders, Frances Stonor: The Cultural Cold War, page 419. The New Press,1999.
  18. ^ Barry Gewen (). „Irving Kristol, Godfather of Modern Conservatism, Dies at 89”. The New York Times. Accesat în . 
  19. ^ „Irving Kristol, Architect of Neoconservatism, Dies at 89”. washingtonpost.com. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Irving_Kristol&oldid=15725045