Sari la conținut

Jean-Marie Gustave Le Clézio

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean-Marie Gustave Le Clézio
Date personale
Născut (84 de ani)[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Nisa, Franța[8] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJémia Le Clézio[*][[Jémia Le Clézio |​]] Modificați la Wikidata
CopiiAnna Jean[*]​[9] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[10]
 Mauritius Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, traducător
Limbi vorbitelimba engleză
limba spaniolă
limba italiană[11]
limba franceză[12] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Bristol
Universitatea Aix-Marsilia
université Nice-Sophia-Antipolis[*][[université Nice-Sophia-Antipolis (French university located in Nice, France)|​]]
université de Provence Aix-Marseille-I[*][[université de Provence Aix-Marseille-I (former French university founded in 1971, merged (and hence abolished) in 2012 with University Aix Marseille II and Aix Marseille III to form the new Aix-Marseille University)|​]]
université Côte-d'Azur[*][[université Côte-d'Azur (French university created in 2015, which succeeds the University of Nice founded in 1965)|​]]
Activitatea literară
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarpostmodernism
Operă de debutLe Procès-Verbal (1963)
Opere semnificativeLe Procès-Verbal[*][[Le Procès-Verbal |​]]
Désert[*][[Désert |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Nobel pentru literatură[1][2]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​
prix Prince-Pierre-de-Monaco[*][[prix Prince-Pierre-de-Monaco (multi-award by the Prince Pierre Foundation)|​]]
premiul Stig Dagerman[*]​
prix Renaudot[*][[prix Renaudot (French literary award)|​]]
grand prix de littérature Paul-Morand[*][[grand prix de littérature Paul-Morand (French literary prize)|​]]  Modificați la Wikidata
Premiul Nobel pentru Literatură, 2008
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Medalia Premiului Nobel
Medalia Premiului Nobel

Jean-Marie Gustave Le Clézio, sau J.M.G. Le Clézio, (n. , Nisa, Franța) este un scriitor francez, câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008[13] și câștigător al Premiul Renaudot în 1963. În 45 de ani de activitate scriitoricească, Jean Marie Gustave Le Clézio a scris peste 50 de cărți.[14] Opera sa cuprinde romane, eseuri și traduceri din mitologia indiană. Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influențat se numără Hemingway și Faulkner.[15] El a devenit cunoscut la 23 de ani, datorită romanului său, „Procesul verbal” (Le proces verbal), care a fost nominalizat la Premiile Goncourt.[16] Într-un sondaj de opinie realizat de revista Lire, în 1994, 13% dintre cei chestionați și-au exprimat părerea că Le Clézio ar fi „cel mai mare scriitor de limbă franceză” aflat în viață.[17] Atunci când, în 1980, Academia Franceză lansează Premiul Paul Morand, primul laureat al acestui premiu este Jean Marie G. Le Clézio, recompensat pentru totalitatea operei sale și mai ales pentru romanul Le Désert.

Motivația Juriului Nobel

[modificare | modificare sursă]

„Autor al inovațiilor, al aventurii poetice și al extazului senzual, explorator al umanității aflate deasupra și dedesubtul civilizației dominante.”

Viața și destinul literar

[modificare | modificare sursă]

Jean Marie Gustave Le Clézio s-a născut pe 13 aprilie 1940 în Nisa. Părinții săi, tatăl britanic, mama franceză, erau veri primari, descendenți dintr-o familie de bretoni stabiliți în timpul revoluției de la 1789 în insula Mauritius. Jean Marie este bilingv, vorbind franceza și engleza. În perioada de război 1943 - 1945, familia Le Clézio – mama, bunicii și cei doi copii, Yves Marie și Jean Marie Gustave – se refugiază în mica localitate Roquebillière din Alpii Maritimi. Tatăl său, medic în coloniile britanice din Africa lipsește din familie. Cei doi copii sunt crescuți de mamă și bunici.[18]

În 1975 se căsătorește cu Jemia, pe care a întâlnit-o pentru prima dată în 1968.

În 1990, Le Clézio publică „Sirandanes”, scrisă în colaborare cu soția sa, Jemia și inspirată de ghicitorile locuitorilor insulei Mauritius. Un an mai târziu, publică „Onitsha” - povestea unui băiețel care călătorește în Africa și-l întâlnește pe tatăl său, medic. Romanul este inspirat de călătoria pe care autorul, copil fiind, a făcut-o în Nigeria.

Opere (în original)

[modificare | modificare sursă]
  • Le Procès-verbal, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1963, 250 p. Prix Renaudot
  • Le Jour où Beaumont fit connaissance avec sa douleur, Mercure de France, L'écharpe d'Iris, Paris, 1964, n.p.
  • La Fièvre, nouvelles, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1965, 237 p.
  • Le Déluge, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1966, 288 p.
  • L'Extase matérielle, essai, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1967, 229 p.
  • Terra Amata, roman, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1967, 248 p.
  • Le Livre des fuites, roman, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1969, 290 p.
  • La Guerre, roman, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1970, 295 p.
  • Lullaby, Gallimard, 1970
  • Haï, Skira, « Les Sentiers de la création », Genève, 1971, 170 p.
  • Mydriase, illustrations de Vladimir Velickovic, Fata Morgana, Saint-Clément-la-Rivière, 1973
  • Les Géants, roman, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1973, 320 p.
  • Voyages de l'autre côté, nouvelles, Gallimard, « Le Chemin » , Paris, 1975, 308 p.
  • Les Prophéties du Chilam Balam, version et présentation de J.M.G. Le Clézio, Gallimard, « Le Chemin », Paris, 1976, 201 p.
  • Vers les icebergs, Éditions Fata Morgana, « Explorations », Montpellier, 1978, 52 p. (Contient le texte d’Iniji, par Henri Michaux)
  • Mondo et autres histoires, nouvelles, Gallimard, Paris, 1978, 278 p.
  • L'Inconnu sur la Terre, essai, Gallimard, « Le Chemin » , Paris, 1978, 325 p.
  • Voyage au pays des arbres, dessiné par Henri Galeron, Gallimard, « Enfantimages », Paris, 1978, 27 p.
  • Désert roman,1980, Gallimard, « Le Chemin » , Paris, 1980, 410 p.
  • Trois Villes saintes, Gallimard, Paris, 1980, 81 p.
  • La Ronde et autres faits divers, nouvelles, Gallimard, « Le Chemin » , Paris, 1982, 235 p.
  • Relation de Michoacan, version et présentation de J. M. G. Le Clézio, Gallimard, « Tradition », Paris, 1984, 315 p.-10 p. de pl.
  • Le Chercheur d'or, Gallimard, Paris, 1985, 332 p.
  • Voyage à Rodrigues, Gallimard, « Le Chemin » , Paris, 1986
  • Le Rêve mexicain ou la pensée interrompue, Gallimard, « NRF Essais », Paris, 1988, 248 p.
  • Printemps et autres saisons, Gallimard, « Le Chemin » , Paris, 1989, 203 p.
  • Sirandanes, Seghers, 1990, 93 p.
  • Onitsha : roman, Gallimard, Paris, 1991, 250 p.
  • Étoile errante, Gallimard, Paris, 1992, 339 p.
  • Pawana, Gallimard, Paris, 1992, 54 p.
  • Diego et Frida, Stock, « Échanges », Paris, 1993, 237 p.-12 p. de pl.
  • La Quarantaine, roman, Gallimard, Paris, 1995, 464 p.
  • Poisson d'or, roman, Gallimard, 1997, 255 p.
  • Gens des nuages
  • La Fête chantée, essais, Gallimard, « Le Promeneur », 1997, 256 p.
  • Hasard (suivi d'Angoli Mala), romans, Gallimard, Paris, 1999, 290 p.
  • Cœur Brûle et autres romances, Gallimard, Paris, 2000, 187 p.
  • Révolutions, roman, Gallimard, Paris, 2003, 554 p.
  • L'Africain, Mercure de France, « Traits et portraits », Paris, 2004, 103 p.
  • Ourania, roman, Gallimard, « Collection Blanche », Paris, 2005, 297 p.
  • Raga : approche du continent invisible, Éditions du Seuil, « Peuples de l'eau », Paris, 2006, 135 p.
  • Ballaciner, essai, Gallimard, 2007
  • Ritournelle de la faim, roman, Gallimard, « Collection Blanche », Paris, 2008

Traduceri în română

[modificare | modificare sursă]
  • Procesul-verbal, trad. Viorel Grecu, București, Univers, 1979
  • Plopul, trad. Viorel Grecu, Timișoara, Facla, 1982
  • Căutătorul de aur, trad. Serban Socoliuc, București, Univers, 1989
  • Primăvara și alte anotimpuri, trad. Viorel Grecu, București, Univers, 1993
  • Steaua rătăcitoare, trad. Anca-Antoaneta Popescu, București, Univers, 1998
  • Diego și Frida, Paralela 45, 2004
  • Raga, Editura Art
  • Cartea fugilor, trad. Rita Chirian, Polirom, 2009

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2008/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ J. M. G. Le Clézio, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ J.M.G. Le Clézio, Nationalencyklopedin, accesat în  
  5. ^ J.M.G Le Clézio, Babelio 
  6. ^ Jean-Marie Le Clézio, Roglo 
  7. ^ Jean-Marie Gustave Le Clezio, Munzinger Personen, accesat în  
  8. ^ „Jean-Marie Gustave Le Clézio”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ https://gw.geneanet.org/wikifrat?lang=fr&pz=honore+gabriel&nz=de+riqueti+de+mirabeau&p=jemia&n=jean  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ LIBRIS, , accesat în  
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ The Nobel Prize in Literature 2008 - nobelprize.org - accesat 09.10.08
  14. ^ Le Clézio, căștigător al Premiului Nobel Pentru Literatură în 2008 - antena3.ro - accesat 09.10.08
  15. ^ europafm.ro Arhivat în , la Wayback Machine. - accesat 09.10.08
  16. ^ ziare.com - accesat 09.10.08
  17. ^ Lire, "Le Clézio N° 1" , 1994, 22s.
  18. ^ Jean Marie Gustave Le Clézio - Note Biografice și Bibliografice de Lect. univ. dr. Silvia Mihuț - Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Laureații Premiului Nobel pentru Literatură

Listă completă · 1901– 1925 · 1926– 1950 · 1951– 1975 · 1976– 2000 · 2001– prezent
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jean-Marie_Gustave_Le_Clézio&oldid=15542251