Mariner 9

**Mariner 9**
	Sonda spațială Mariner 9
Tipul misiunii	Orbitator Marte
Operator	NASA / JPL
COSPAR ID	1971-051A
Nr. SATCAT	5261
Durata misiunii	1 an, 4 luni, 27 zile
Proprietățile navei spațiale
Producător	Jet Propulsion Laboratory
Masă de lansare	997,9 kilograme
Masă uscată	558,8 kilograme
Putere	500 wați
Începutul misiunii
Dată lansare	30 mai 1971, 22:23:04 UTC
Lansator	Atlas SLV-3C Centaur-D
Loc lansare	Cape Canaveral
Sfârșitul misiunii
Status	Dezafectată
Dezactivat	27 octombrie 1972
Parametri orbitali
Sistem de referință	Areocentrică
Excentricitate	0,6014
Periapsidă	1.650 km (1.030 mi)
Apoapsidă	16.860 km (10.480 mi)
Înclinație	64.4 grade
Perioadă	11,9 ore / 719,47 minute
Epocă	29 decembrie 1971, 19:00:00 UTC
Orbitator Marte
Intrare orbită	14 noiembrie 1971, 00:42:00 UTC

Mariner 9 a fost o sondă spațială care a contribuit foarte mult la explorarea planetei Marte și a făcut parte din programul Mariner al NASA. Mariner 9 a fost lansată spre Marte la 30 mai 1971 ^[1]^[2] de la Cape Canaveral, Florida, și a ajuns la 14 noiembrie același an,^[1]^[2] devenind prima navă spațială care a orbitat o altă planetă^[3] – cu foarte puțin înaintea sondelor sovietice Marte 2 (lansată la 19 mai) și Marte 3 (lansată la 28 mai), care au ajuns la Marte doar câteva săptămâni mai târziu.

După apariția furtunilor de praf pe planetă timp de câteva luni de la sosirea lui Mariner 9, orbitatorul a reușit să trimită înapoi imagini clare ale suprafeței. Sonda a returnat cu succes 7.329 de imagini pe parcursul misiunii sale, care s-a încheiat în octombrie 1972.^[4]

Misiune

Când Mariner 9 a sosit și a orbitat cu succes Marte la 14 noiembrie 1971, oamenii de știință au fost surprinși să constate că atmosfera era densă, „o mantie de praf acoperea întreaga planetă, fiind cea mai mare furtună observată vreodată”.^[4] Suprafața planetei era complet ascunsă. Calculatorul lui Mariner 9 a fost reprogramat de pe Pământ să întârzie fotogafierea suprafeței pentru câteva luni până când praful s-a depus. Sondele sovietice Marte 2 și Marte 3, care au sosit în timpul aceleiași furtuni de praf, nu au putut să se adapteze la condițiile neașteptate, ceea ce a limitat sever cantitatea de date pe care au putut să o colecteze.

După 349 de zile pe orbită, Mariner 9 a transmis 7.329 de imagini, acoperind 85% din suprafața lui Marte, în timp ce misiunile anterioare de zbor au returnat mai puțin de 1000 de imagini care acopereau doar o mică porțiune a suprafeței planetare.^[5] Imaginile au dezvăluit albii de râu, cratere, vulcani masivi dispăruți (cum ar fi Olympus Mons, cel mai mare vulcan cunoscut din Sistemul Solar, canioane (inclusiv Valles Marineris, un sistem de canioane de peste 4.020 kilometri lungime), dovezi ale eroziunii și depunerii vântului și apei și multe alele.^[6]

De asemenea, au fost fotografiați sateliții lui Marte: Phobos și Deimos.^[7]^[8]

Descoperirile din misiunea Mariner 9 au stat la baza viitorului [Programul Viking|program Viking]].^[9]

Sistemul enorm de canion Valles Marineris poartă numele după Mariner 9 în cinstea realizărilor sale.^[9]

După epuizarea aprovizionării cu gaz, nava a fost oprită la 27 octombrie 1972.^[9] În prezent, Mariner 9 rămâne un satelit abandonat pe orbita lui Marte.^[9] Se așteaptă să rămână pe orbită până cel puțin în 2022, după care nava spațială este proiectată să intre în atmosfera marțiană și să ardă sau să se prăbușească pe suprafața planetei.

Note

^ ^a ^b ^c „Mariner 9: Trajectory Information”. National Space Science Data Center. Accesat în 28 decembrie 2011.
^ ^a ^b „Mariner Mars 1971 Project Final Report” (PDF). NASA Technical Reports Server. Accesat în 28 decembrie 2011.
^ „Mariner 9: Details”. National Space Science Data Center. Accesat în 28 decembrie 2011.
^ ^a ^b „NASA PROGRAM & MISSIONS Historical Log”. Arhivat din original la 13 noiembrie 2014. Accesat în 12 decembrie 2011.
^ NASA.gov
^ http://www.space.com/18439-mariner-9.html
^ Mars Exploration Program: Mariner 8 & 9
^ Hartmann, W. O. Raper. 1974. The New Mars. The Discoveries of Mariner 9. With the Cooperation of the Mariner 9 Science Experiment Team. Prepared for the NASA Office of Space Science.
^ ^a ^b ^c ^d Pyle, Rod (2012). Destination Mars. Prometheus Books. pp. 73–78. ISBN 978-1-61614-589-7. It was the first spacecraft to enter orbit around another world. ... [It] continues to orbit Mars to this day, sailing around the planet deaf and dumb in the cold darkness.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mariner 9

[M9_trajectory-1] „Mariner 9: Trajectory Information”. National Space Science Data Center. Accesat în 28 decembrie 2011.

[final_report-2] „Mariner Mars 1971 Project Final Report” (PDF). NASA Technical Reports Server. Accesat în 28 decembrie 2011.

[M9_details-3] „Mariner 9: Details”. National Space Science Data Center. Accesat în 28 decembrie 2011.

[log-4] „NASA PROGRAM & MISSIONS Historical Log”. Arhivat din original la 13 noiembrie 2014. Accesat în 12 decembrie 2011.

[5] NASA.gov

[6] ttps://www.space.com/18439-mariner-9.html

[7] Mars Exploration Program: Mariner 8 & 9

[8] Hartmann, W. O. Raper. 1974. The New Mars. The Discoveries of Mariner 9. With the Cooperation of the Mariner 9 Science Experiment Team. Prepared for the NASA Office of Space Science.

[Pyle2012-M9-9] Pyle, Rod (2012). Destination Mars. Prometheus Books. pp. 73–78. ISBN 978-1-61614-589-7. It was the first spacecraft to enter orbit around another world. ... [It] continues to orbit Mars to this day, sailing around the planet deaf and dumb in the cold darkness.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]