Nomenclatura IUPAC a compușilor anorganici

În nomenclatura chimică, nomenclatura IUPAC a compușilor anorganici reprezintă modul sistematic de denumire al compușilor chimici anorganici în conformitate cu recomandările Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC).^[1] Regulile sunt publicate în Nomenclature of Inorganic Chemistry (denumită informal Cartea Roșie). În mod ideal, fiecare compus anorganic posibil trebuie să aibă o denumire de la care poate fi scrisă formula structurală corespunzătoare.

Ultima ediție a Cărții Roșie a fost publicată în 2005, și este disponibilă și în format electronic.^[2]

Sistem

Sistemul general de denumire în chimia anorganică este:

Anionii monoatomici sunt denumiți cu sufixul -ură: H⁻ hidrură, Cl^- clorură, etc.
Cationii sunt de obicei denumiți ca adjective, precedați de prepoziția „de”: NaCl clorură de sodiu, iar CaF₂ fluorură de calciu.
Pentru cationii cu sarcină mai mare sau egală cu +2, aceasta trebuie menționată între paranteze: Cu⁺ cupru (I), Cu²⁺ cupru (II). Pentru acești ioni există denumiri alternative, cu terminațiile -os sau -ic: Cu⁺ cupros și Cu²⁺ cupric. Pentru denumirea complecșilor coordinativi vezi complex (chimie).
Oxoanionii (anionii poliatomici cu oxigen) sunt denumiți cu sufixul -it sau -at, depinzând de numărul atomilor de oxigen: NO−
2 nitrit sau azotit, iar NO−
3 nitrat sau azotat. Unele elemente dispun de mai mulți oxoanioni, caz în care se folosesc prefixele hipo- și per-: ClO⁻ hipoclorit, ClO²⁻ clorit, ClO³⁻ clorat și ClO−
4 perclorat.
Prefixul bi- (astăzi nu mai este folosit atât de des) indică prezența unui singur ion de hidrogen: NaHCO₃ bicarbonat de sodiu, însă denumirea corectă este hidrogenocarbonat de sodiu.

Denumirea tradițională

Un exemplu de denumire tradițională e cel legat de amoniac care sistematic are numele de azan. Similar ionul hidroniu ar trebui denumit sistematic hidroxoniu.

Vezi și

Referințe

^ Nomenclature of Inorganic Chemistry IUPAC Recommendations 2005 - Full text (PDF)
versiune din 2004 separă capitolele în format pdf: IUPAC Provisional Recommendations for the Nomenclature of Inorganic Chemistry (2004) Arhivat în 19 februarie 2008, la Wayback Machine.
^ International Union of Pure and Applied Chemistry (2005). Nomenclature of Inorganic Chemistry (IUPAC Recommendations 2005). Cambridge (UK): RSC–IUPAC. ISBN: 0-85404-438-8. Versiune electronică.

Legături externe

en Nomenclatura IUPAC a compușilor anorganici (versiunea online a Cărții Roșii)

[1] Nomenclature of Inorganic Chemistry IUPAC Recommendations 2005 - Full text (PDF)
versiune din 2004 separă capitolele în format pdf: IUPAC Provisional Recommendations for the Nomenclature of Inorganic Chemistry (2004) Arhivat în 19 februarie 2008, la Wayback Machine.

[2] International Union of Pure and Applied Chemistry (2005). Nomenclature of Inorganic Chemistry (IUPAC Recommendations 2005). Cambridge (UK): RSC–IUPAC. ISBN: 0-85404-438-8. Versiune electronică.

[1]

[2]