Sari la conținut

Oameni de știință musulmani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Oamenii de știință musulmani sunt mândria civilizației islamice, deoarece occidentalii au fost puternic influențați de descoperirile acestora.

Cultura este produsul realizat de o civilizație. Cultura este sistemul superior al civilizației, ea reprezintă viziunea lumii, credința și totodată este miezul viziunii vieții. O civilizație comună poate avea pe teritorii diferite, culturi diferite. Schimbarea civilizației este aproape imposibilă, precum schimbarea credinței, iar cultura este rezultatul creațiilor, denumirilor, produselor și chiar structurilor.

Al-Farabi sau Abu Nasr al-Farabi s-a născut în anul 870, într-un vechi centru rezidențial numit Faraba, din Turkistan. Tatăl său pe nume Mehmed era un cunoscut și respectat comandant.

În anii în care a trăit ca filosof, savant și artizan, nu era atât de cunoscut precum este astăzi.

Primii ani de școală i-a finalizat în locul unde s-a născut.După ce a plecat din Turkistan, a stat o perioadă în Iran, mai târziu stabilindu-se la Bagdad, acesta fiind centrul științei și a artei. Aici și-a finalizat studiile superioare, învățând și limbile persană, arabă și greaca veche.

După studierea filosofiei și-a dezvoltat viziunile în conformitate cu filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în filosofie pe drumul rațiunii, poposind apoi asupra metafizicii. După ce a observat că filosofia și religia sunt un întreg, a fost întemeietorul filosofiei islamice. Acesta a fost interesat și de medicină, însă nu a scris lucrări și nu a făcut cercetări în acest sens.

Al-Farabi este cunoscut și ca un bun matematician.

Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi s-a născut în Horezmi, în anul 780 și se presupune că a încetat din viață în Bagdad, în jurul anului 850. A avut trei fii cu serioase contribuții în matematică.

Al-Khwarizmi a părăsit Horezmul pentru a studia știința și s-a stabilit la Bagdad, considerat atunci centrul științei. Aici a fost educat de prestigioși savanți islamici. Al-Khwarizmi a primit ajutor și susținere de la califul Abbasid Me'mun (813-833). Administrarea bibliotecii înființată de acest calif, îi este încredințată lui Al-Khwarizmi. Acesta a avut contribuții semnificative în domeniul matematicii, astronomiei și geografiei, iar toate cheltuielile erau sponsorizate de calif.

În anul 830 a pornit pe drumul de Afganistan spre India pentru a face cercetări științifice.

Al-Khwarizmi a pus pentru prima oară în evidență metodic și sistematic algebra și a fost primul care a folosit cifra zero în matematică.

Pe lângă matematică, acesta a studiat și geografia și astronomia. El a cercetat structura Pământului, iar pentru a calcula diametrul Pământului, a fost înzestrat cu o comisie de către calif.

Akșemsettin sau Șeyh Mehmet Șemsettin Bin Hamza este unul dintre cei mai mari sufiți ai secolului al XV-lea. În anul 1389 s-a născut în capitala Siriei, Damasc. A fost elevul lui Haci Bayram Veli și profesorul sultanului Mehmed al II-lea.

Akșemsettin a fost atras de știință și artă de la o vârstă fragedă. Cu inteligența, înțelegerea și pofta de studiu, acesta s-a dedicat cărților.

A studiat medicina, a creat medicamente, a realizat operații și tratamente prin care a devenit cunoscut.

Cu 400 de ani înaintea lui Pasteur a declarat că bolile apar prin intermediul microbilor. Akșemsettin a fost atras atât de știință cât și de misticism.

  • Muhittin Ongut, Eda Özdemir - İnsanlık tarihinde ıșık tutan türk bilim adamları, Ed.Neyir, Ankara, 2010.