Ruxandra Basarab
| Ruxandra Basarab | |
 Tablou votiv cu Ruxandra Basarab | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | secolul al XVI-lea  |
| Decedată | 1545 |
| Părinți | Neagoe Basarab Doamna Despina |
| Frați și surori | Teodosie Angelina of Wallachia[*] |
| Căsătorită cu | Radu de la Afumați Radu Paisie |
| Apartenență nobiliară | |
Modifică date / text  | |
Ruxandra Basarab (d. 1545) a fost una dintre fiicele domnului Neagoe Basarab și ale soției sale, doamna Despina. A fost căsătorită de două ori: mai întâi cu Radu de la Afumați (decedat în 1529) și apoi cu Radu Paisie (decedat în 1545).
Fiică de domn
[modificare | modificare sursă]Ruxandra Basarab s-a născut la începutul secolului al XVI-lea, dar data exactă nu este cunoscută.[1] Prin tatăl ei, domnul Țării Românești Neagoe Basarab, ea se trăgea din puternica și influenta familie de boieri a Craioveștilor. Prin mama sa, Despina Milița (sau Elena), ea descindea din dinastia Brancovici a despoților Serbiei.[2]
Neagoe Basarab și Despina Milița au avut șase copii, trei băieți și trei fete. În ordinea vârstei, aceștia au fost: Teodosie, Stana, Petre, Ruxandra, Ion și Anghelina. Dintre băieți, numai Teodosie a supraviețuit morții tatălui său (1521) și i-a succedat vremelnic la domnie, sub tutela mamei sale. După înlăturarea lui de la tron (1522), văduva lui Neagoe Basarab, Despina Milița, s-a refugiat în Transilvania, împreună cu fiicele sale Stana și Ruxandra (Anghelina murise, de asemenea, înainte de 1519).[3]
S-a instalat la Sibiu, sub ocrotirea „vărului” ei, regele Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei, și a voievodului Ioan Zapolya. Acolo s-a dedicat creșterii celor două domnițe și aranjamentelor pentru a le asigura o căsătorie pe măsura rangului lor.[4]
Soție de domni
[modificare | modificare sursă]Soția lui Radu de la Afumați
[modificare | modificare sursă]După Teodosie, fratele detronat și ucis al Ruxandrei, în urma unei perioade de lupte interne între facțiunile rivale, domn al Țării Românești a devenit Radu de la Afumați, din familia lui Vlad Călugărul și Radu cel Mare. Acesta era căsătorit cu Voica, fiica vornicului Vlaicu din Bucșani, cu care a avut mai mulți copii: un băiat, Vlad (ucis și el mai târziu împreună cu tatăl său) și probabil două fete, Anca și Neacșa.[5] În noiembrie 1525, doamna Voica, prima soție a lui Radu de la Afumați, a murit de apoplexie,[6] iar domnul a hotărât să se recăsătorească.[7]
Alegerea lui a căzut asupra Ruxandrei Basarab, din motive politice: el devenea astfel rudă cu familia Craioveștilor, care l-a sprijinit apoi în mod constant la domnie. În schimb, această alegere i-a atras dușmănia lui Ștefăniță, domnul Moldovei, care râvnea și el mâna aceleiași domnițe.[8] Pentru mulți istorici din trecut, această neînțelegere a condus la un gen de „război troian” al poporului român, în care doi domni vecini s-au înfruntat între ei pentru mâna unei „preafrumoase domnițe”.[9]
Soția lui Radu Paisie
[modificare | modificare sursă]Portrete
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Enciclopedia personalităților feminine din România.
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, Volumul 2, Partea 1: De la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazu[nefuncțională], (ediția a patra, revăzută și adăugită), Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1943, p. 155.
- ^ T. Palade, 1939, p. 9.
- ^ C. Gane, 1933, pp. 63-64.
- ^ N. Stoicescu, 1983, p. 37.
- ^ T. Palade, 1939, p. 52.
- ^ N. Stoicescu, 1983, p. 127.
- ^ C. C. Giurescu, 1943, p. 161
- ^ N. Stoicescu, 1983, p. 123.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Enciclopedia personalităților feminine din România, (coord. George Marcu, cuvânt înainte acad. Marius Sala), Editura Meronia, București, 2012, ISBN: 978-973-7839-77-0.
- Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe[nefuncțională], vol. I, ediția a II-a, Editura Ziarului Universul, București, 1933.
- Nicolae Iorga, Portretele doamnelor române[nefuncțională], Comisiunea Monumentelor Istorice, București, 1937.
- Teodor Palade, Radu dela Afumați[nefuncțională], Fundația Regelui Carol I, București, 1939.
- Nicolae Stoicescu, Radu de la Afumați (1522-1529)[nefuncțională], Editura Militară, București, 1983.