Stație de epurare

Staţia de epurare a apelor uzate ale oraşului Hong Kong (China)

Stația de epurare reprezintă ansamblul de construcții și instalații destinat epurării apelor uzate prin metode mecanice, mecano-chimice, biologice și terțiare. Capacitatea stațiilor de epurare se exprimă în m³/zi.

Schema unei staţii de epurare

Pentru o stație de epurare, obiectul de activitate se referă la două categorii de ape uzate:

• Influentul reprezintă apele uzate intrate în stația de epurare.
• Efluentul reprezintă apa uzată epurată evacuată de stația de epurare sau de o treaptă de epurare.

Epurarea apelor uzate (influentului) poate fi realizată în mai multe etape:

• epurare primară - prin mijloace mecanice sau fizico-chimice
• epurare secundară - prin mijloace biologice, în care procedeele de epurare sunt atât de natură fizică cât și biochimică
• epurare terțiară - prin procese chimice, pentru îndepărtarea din apele uzate a unor poluanți specifici unor ape uzate industriale

Stația de epurare acționează pentru diminuarea cantității/concentrației poluanților pe care îi conține apa uzată, astfel încât efluentul să respecte condițiile de evacuare impuse prin reglementările în vigoare.

Apele uzate care se evacuează în receptorii naturali nu trebuie să conțină:

a) substanțe poluante cu grad ridicat de toxicitate;

b) materii în suspensie peste limita admisă, care ar putea produce depuneri în albiile minore ale cursurilor de apă sau în cuvetele lacurilor și, în final colmatarea acestora;

c) substanțe care pot conduce la creșterea turbidității, formarea spumei sau la schimbarea proprietăților organoleptice ale receptorilor față de starea naturală a acestora.

Bibliografie

• M. Giurconiu, I. Mirel, A. Carabeț, D. Chivereanu, C. Florescu, C. Stăniloiu - Construcții și instalații hidroedilitare, Editura de Vest, Timișoara, 2002
• Terence G. McGhee - Water Supply and Sewerage, Mc Graw-Hill International Editions, 6th Edition, 1991