Sari la conținut

Sublimare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În fizică, sublimarea (din fr. sublimation) este fenomenul de tranziție de fază, prin încălzire, a unei substanțe din stare solidă, direct în stare de vapori (gazoasă), fără a mai trece prin starea lichidă. Această transformare se face, așadar, fără a trece printr-o etapă de topire (trecerea de la solid la lichid), nici printr-o etapă de vaporizare (trecerea de la lichid la gaz). Fenomenul de sublimare este endotermic, adică are loc cu absorbție de căldură.
Exemple de substanțe care sublimează sunt naftalina, iodul solid, CO2 solid (gheață carbonică) etc.

Fenomenul invers, cel de trecere a unei substanțe din stare de vapori direct în starea solidă (fără a trece prin faza lichidă), poartă numele de desublimare. Fenomenul de desublimare este exotermic, adică are loc cu cedare de căldură.

Condițiile procesului de sublimare

[modificare | modificare sursă]

Pentru ca fenomenul de sublimare să aibă loc este necesar ca presiunea deasupra solidului să fie mai mică decât presiunea de punct triplu în diagrama de fază, caracteristică substanței respective. Pentru fenomenul de sublimare, analog celorlalte transformări de fază, dependența dintre presiune și temperatura de sublimare este exprimată de legea Clapeyron-Clausius. Temperatura de sublimare este monoton crescătoare cu presiunea. Fenomenul de sublimare încetează la atingerea presiunii de punct triplu. Pentru presiuni mai mici decât presiunea de punct triplu, sublimarea încetează când presiunea de vapori la suprafața solidului a atins valoarea presiunii de sublimare, corespunzătoare temperaturii la care se află substanța.[1]

  1. ^ Lexicon de termodinamică și mașini termice. Vol. IV S-Z. Coordonatori: Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu. Articolul "Sublimare". Editura Tehnică, 1991. ISBN 973-31-0223-7