bandit
Etimologie
Din franceză bandit, italiană bandito.
Pronunție
- AFI: /ban'dit/
Substantiv
| Declinarea substantivului bandit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bandit | bandiți |
| Articulat | banditul | bandiții |
| Genitiv-Dativ | banditului | bandiților |
| Vocativ | banditule | bandiților |
- persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; tâlhar, răufăcător, gangster.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online