Sari la conținut

dumbom

De la Wikționar, dicționarul liber

(svenska)

Etimologie

Atestat deja în 1791; compus din dum („prost, tâmpit”) + sufixul patronimic -bom.

Pronunție

  • AFI: /ˌdɵmˈbʊm/


Substantiv


Declinarea substantivului
dumbom
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ dumbom dumbommen dumbommar dumbommarna
Genitiv dumboms dumbommens dumbommars dumbommarnas
  1. (fam., depr.) prostănac, idiot

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe