finit
Etimologie
Din a fini. Confer franceză fini, italiană finito.
Pronunție
- AFI: /fi'nit/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului finit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | finit | finiți |
| Feminin | finită | finite |
| Neutru | finit | finite |
- care are o existență limitată.
- (despre produse, mărfuri etc.) care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului finit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | finit | finite |
| Articulat | finitul | finitele |
| Genitiv-Dativ | finitului | finitelor |
| Vocativ | finitule | finitelor |
- categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online