trofeu
Etimologie
Din franceză trophée.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului trofeu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trofeu | trofee |
| Articulat | trofeul | trofeele |
| Genitiv-Dativ | trofeului | trofeelor |
| Vocativ | trofeule | trofeelor |
- (în antichitate) armura unui dușman învins, așezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; (p.ext.) monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se așezau de obicei armele învinsului.
- pradă de război luată de la un inamic.
- parte a unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumusețea ei.
- cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online