O măsură fără norme de aplicare, pe care şcolile şi profesorii o pot respecta aşa cum cred. Ministerul Educaţiei a lăsat la voia întâmplării controversatele camere educaţionale, destinate elevilor care deranjează orele. După criticile apărute în spaţiul public, Ligia Deca a ţinut să sublineze că ministerul doar a recomandat, nu a impus înfiinţarea acestor încăperi. Cum era de aşteptat, în lipsa unor reguli clare, dar şi în faţa neajunsurilor din şcoli, multe unităţi de învăţământ nu au deocamdată astfel de camere.
Fără să ţină cont de neajunsurile din sistemul de învăţământ, Ministerul Educaţiei a decis ca, din acest an şcolar, să se poată înfiinţa camere educaţionale.
Noua regulă prevede că profesorul poate trimite elevul în această încăpere dacă manifestă comportamente care aduc prejudicii activăţii de predare, învăţare sau evaluare. Nu sunt însă definite aceste comportamente, astfel că fiecare cadru didactic decide ce înţelege prin această sintagmă. Părinţii se tem că unii dascăli pot folosi măsura pentru fapte minore, precum băutul apei sau mersul la toaletă în timpul orei.
Părinte: „Cred că e puţin exagerată această cameră.”
Specialiştii atrag atenţia că elevii vizaţi de noua măsură trebuie să aibă parte de consiliere, însă în multe şcoli nu există suficienţi consilieri.
Daniela Mărioara Voinea, director Şcoala Sfinţii Voievozi: „Există consilier în şcoală, numai că este şi la mine, şi la alte două unităţi şcolare. Vine de trei ori pe săptămână.”
Florența Petrică, psiholog: „Izolarea blochează adaptarea. Poate duce la izolarea socială. Pe termen lung, la probleme de relaţionare. Poate duce la scăderea stimei de sine. Înseamnă că copilul va ajunge să creadă că este rău, că e neacceptat.”
În ciuda criticilor, Ligia Deca şi-a exprimat convingerea că unităţile de învăţământ vor găsi singure cele mai potrivite formule pentru aplicarea noii măsuri, despre care ţine să precizeze că nu e obligatorie. În acest context, unii directori iau în calcul înfiinţarea camerei educaţionale doar când vor avea suficienţi specialişti şi condiţii optime pentru elevi.
Ionela Neagoe, director Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr: „Nu poți să iei o asemenea măsură şi să nu te gândești că nu există oameni pregătiţi pentru aşa ceva, că un copil nu are nevoie doar de cineva care să-l supravegheze. Avem nevoie de un specialist, nu de un simplu profesor. Iau în calcul înfiinţarea acestei săli. Aici este cabinetul de chineză, care ar putea fi disponibil pentru noi. Nu am făcut încă o procedură.”
Daniela Mărioara Voinea, director Şcoala Sfinţii Voievozi: „Într o primă fază, ei pot merge la bibliotecă sau există o serie de birouri care pot fi folosite şi în acest scop.”
Aşadar, şcolile sunt nevoite să se descurce cum pot, iar profesorii să aplice măsura cum cred că e mai bine.