culege
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Inherited from Latin colligere, present active infinitive of colligō (“collect, gather”).
Pronunciation
[edit]Audio: (file)
Verb
[edit]a culege (third-person singular present culege, past participle cules) 3rd conj.
Conjugation
[edit] conjugation of culege (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a culege | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | culegând | ||||||
| past participle | cules | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | culeg | culegi | culege | culegem | culegeți | culeg | |
| imperfect | culegeam | culegeai | culegea | culegeam | culegeați | culegeau | |
| simple perfect | culesei | culeseși | culese | culeserăm | culeserăți | culeseră | |
| pluperfect | culesesem | culeseseși | culesese | culeseserăm | culeseserăți | culeseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să culeg | să culegi | să culeagă | să culegem | să culegeți | să culeagă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | culege | culegeți | |||||
| negative | nu culege | nu culegeți | |||||
Derived terms
[edit]Related terms
[edit]References
[edit]- culege in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)