dezveli
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a dezveli (third-person singular present dezvelește, past participle dezvelit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of dezveli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a dezveli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezvelind | ||||||
past participle | dezvelit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezvelesc | dezvelești | dezvelește | dezvelim | dezveliți | dezvelesc | |
imperfect | dezveleam | dezveleai | dezvelea | dezveleam | dezveleați | dezveleau | |
simple perfect | dezvelii | dezveliși | dezveli | dezvelirăm | dezvelirăți | dezveliră | |
pluperfect | dezvelisem | dezveliseși | dezvelise | dezveliserăm | dezveliserăți | dezveliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezvelesc | să dezvelești | să dezvelească | să dezvelim | să dezveliți | să dezvelească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezvelește | dezveliți | |||||
negative | nu dezveli | nu dezveliți |