Seaborgiu

Seaborgiu
Dubniu ← Seaborgiu → Bohriu W     (269) 106 Sg                                                                                                                                                                                                                                           Sg Upo Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Seaborgiu, Sg, 106
Serie chimică	Metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc	6, 7, d
Densitate	21990 kg/m³
Culoare	alb-cenușiu (probabil)
Număr CAS	54038-81-2
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	u
Rază atomică	pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică	Rn 7s2 5f14 6d4
Electroni pe nivelul de energie	2, 8, 18, 32, 32, 12, 2
Număr de oxidare	6, 5, 4, 3
Oxid
Structură cristalină	cubică (estimat)
Proprietăți fizice
Fază ordinară	solid (estimat)
Punct de topire	K
Punct de fierbere	K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	757,4 (estimat) kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	1732,9 (estimat) kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	2483,5 (estimat) kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Simbol AN T1/2 MD Ed PD MeV 271Sg sintetic 1,9 min. 67% α 33% FS 8,54 267Rf stabil cu 165 neutroni 269Sg sintetic 2,1 min. α 8,56 265Rf stabil cu 163 neutroni 267Sg sintetic 1,4 min. 17% α 83% FS 8,20 263Rf stabil cu 161 neutroni 265mSg sintetic 16,2 sec. α 8,70 261mRf stabil cu 159 neutroni 265Sg sintetic 8,9 sec. α 8,84 261Rf stabil cu 159 neutroni
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Seaborgiu este un elementul chimic cu numărul atomic 106 și simbol chimic Sg. Este un metal radioactiv și artificial. Cel mai stabil izotop (²⁶⁹Sg) al său are timp de înjumătățire de 2,1 minute. Este elementul omolog wolframului, molibdenului și cromului și aparținând astfel grupei a 6-a a sistemului periodic al elementelor.

Seaborgiu

Configurația electronică a atomului de seaborgiu

Istoric

Descoperire

Cercetătorii cel lucrau la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, Rusia, au raportat descoperirea elementului 106, în iunie 1974. De asemenea s-a raportat sintetizarea acestui element în septembrie 1974, la acceleratorul Super HILAC din cadrul Laboratorului Național Lawrence Berkeley, de echipa condusă de Albert Ghiorso și E. Kenneth Hulet. Ei au reușit să obțină izotopul ²⁶³Sg prin bombardarea ²⁴⁹Cf cu ioni de ¹⁸O. Acest izotop se dezintegrază prin emisii de radiație α ce are timp de înjumătățire de 0,9 ± 0.2 secunde.

Denumire

Echipa americană de cercetători a propus ca elementul 106 să se numească seaborgiu (Sg) în onoare chimistului american Glenn T. Seaborg. Dar alegerea acestui nume a creat controverse. Astfel IUPAC a decis ca, temporar, elementul 106 să se numească unnilhexium (Unh). În 1994 comitetul IUPAC propune ca elementul 106 să fie numit rutherfordiu și totodată decide ca numele unui element chimic să nu fie denumit după numele unei persoane în viață. În 1997 IUPAC decide ca elementul 106 să se numească, definitiv, seaborgiu (Sg).

Caracteristici

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor
• Metal de tranziție
• Radioactivitate

Legături externe

• ro Seaborgiul^{[nefuncțională]}