Etimologie

Din joi + mare + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ʒoj.mə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
joimăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ joimăriță joimărițe
Articulat joimărița joimărițele
Genitiv-Dativ joimăriței joimărițelor
Vocativ joimăriță joimărițelor
  1. ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în poporpedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit.
  2. (fig.) (pop.) femeie foarte urâtă.


Traduceri

Referințe