Evanghelia lui Barnaba
Evanghelia lui Barnaba este o carte care descrie viața lui Iisus Hristos și care pretinde a fi scrisă de discipolul lui Iisus, Barnaba care, în această lucrare, este prezentat ca fiind unul dintre cei 12 apostoli. Se cunoaște existența a doar două manuscrise, ambele datate din secolul al XVI-lea, unul scris în limba italiană și altul în limba spaniolă. Cu toate că manuscrisul spaniol este considerat acum pierdut, textul a supraviețuit numai într-o transcriere parțială din secolul al XVIII-lea. Evanghelia lui Barnaba are aproximativ aceeași lungime ca și cele patru evanghelii canonice puse împreună, detaliind mai mult lucrarea lui Iisus de răspândire a învățăturilor sale. În unele aspecte cheie, Evanghelia lui Barnaba este în conformitate cu interpretarea islamică a originii creștinismului și în contradicție cu învățăturile Noului Testament.
Această evanghelie este considerată de către majoritatea academicienilor, inclusiv creștini și unii musulmani (cum ar fi Abbas el-Akkad), ca fiind o pseudoepigrafie târzie;[1] cu toate acestea unii academicieni sugerează că ar putea conține fragmente dintr-o lucrare apocrifă anterioară (probabil gnostică,[2] ebionită[3] sau diatessaronică[4]), redactată mai mult pentru a fi în concordanță cu doctrina islamică. Unii musulmani consideră versiunile supraviețuitoare ca fiind bazate pe texte suprimate ale primilor apostoli. Unele organizații islamice citează această evanghelie în sprijinul punctului de vedere islamic asupra lui Iisus.
Această lucrare nu ar trebui confundată cu cărțile Epistola lui Barnaba și Faptele lui Barnaba.
Istorie textuală
[modificare | modificare sursă]Cea mai veche atestare documentară a evangheliei lui Barnaba despre care se consideră în general că ar corespunde cu textul găsit în cele două manuscrise cunoscute este inclusă în manuscrisul Morisco BNM MS 9653 din Madrid, scris în cca. 1634 de Ibrahim al-Taybili în Tunisia.[5] În timp ce descrie modul în care Biblia prezice venirea lui Mahomed, textul vorbește despre "Evanghelia Sfântului Barnaba unde poate fi găsită lumină" ("y así mismo en Evangelio de San Bernabé, donde se hallará la luz"). Prima relatare publicată despre această evanghelie datează din 1717, când o scurtă referire la textul în limba spaniolă apare în De religione Mohamedica de Adriaan Reland;[6] și apoi în 1718, într-o descriere mult mai detaliată a textului în limba italiană de către deistul irlandez John Toland.[7] Ambele manuscrise, italian și spaniol, sunt menționate în 1734 de către George Sale în Discursul preliminar (The Preliminary Discourse), o prefață a Coranului.
„Mahomedani au, de asemenea, o Evanghelie în limba arabă atribuită Sfântului Barnaba, în care istoria lui Iisus Hristos este prezentată într-un mod foarte diferit de ceea ce găsim în adevăratele Evanghelii și care este un corespondent al acelor tradiții pe care Mohammed le-a urmat în Coranul său. Din această evanghelie, Moriscos[8] din Africa au o traducere în spaniolă; și există în biblioteca Prințului Eugen de Savoia un manuscris de o anume vechime care conține o traducere în italiană a aceleiași evanghelii, realizată, se presupune, pentru a fi folosită de renegați. Această carte nu pare a fi o falsificare originală a mahomedanilor, deși nu este nicio îndoială că aceștia au interpolat-o și au modificat-o astfel încât să servească cât mai bine scopului lor, și, în special, în loc de „paracletus”[9] sau „ajutor” (sau „mângâietor”), ei au introdus în această evanghelie apocrifă cuvântul „periclyte”, care are sensul de faimosul sau ilustrul, prin acest lucru ei pretind că profetul lor a fost prezis sub acest nume, aceasta fiind semnificația lui Mohammed în arabă; și că astfel ar justifica pasajul din Coran în care Iisus Hristos ar fi afirmat în mod oficial venirea lui sub celălalt nume al său, Ahmed, care este derivat din aceeași rădăcină ca Mohammed și are aceeași origine.[10]”
Traducerea lui Sale a textului Coranului a devenit versiunea standard a acestuia în limba engleză; și grație difuzării acesteia, precum și a Discursului preliminar, o conștientizare a existenței Evangheliei lui Barnabas s-a răspândit la scară largă în cercurile academice; lucru care a dus la mai multe încercări zadarnice de a găsi originalul în limba arabă menționat de Sale. Cu toate acestea, în descrierea sa a Evangheliei în Discursul preliminar, Sale s-a bazat în întregime pe referințe de mâna a doua (de exemplu, spre deosebire de notificarea lui Sale, termenii specifici Paraclet sau periclyte nu se găsesc în mod explicit în textul ambelor versiuni, deși termenul periclyte este tradus în arabă într-una din notele marginale ale manuscrisului italian). După pregătirea Discursului preliminar, manuscrisul spaniol cunoscut a ajuns în posesia lui Sale.
Menționări anterioare
[modificare | modificare sursă]O "Evanghelie după Barnabas" este menționată în două liste creștine timpurii de lucrări apocrife: Decretum Gelasianum în latină[2] (secolul al 6-lea), precum și în Lista celor Șaizeci de Cărți, o listă greacă din secolul a 7-lea. Aceste liste sunt considerate martori independenți. În 1698, John Ernest Grabe a găsit o cuvântare necunoscută a lui Iisus,[11] atribuită Apostolului Barnaba, printre manuscrisele grecești din colecția Barocciană din Biblioteca Bodleian, despre care a speculat că ar putea fi un citat din această evanghelie pierdută. Ulterior, alți savanți care au examinat textele italiene și spaniole nu au fost în măsură să identifice citatul la care făcea referire Toland.[12]
Origini
[modificare | modificare sursă]Unii cercetători ai lucrării susțin originea ei italiană,[13] menționând fraze din Evanghelia lui Barnaba care ar fi foarte asemănătoare cu expresii folosite de Dante[14] și sugerând că autorul evangheliei a împrumutat din lucrările lui Dante, ei iau prefața versiunii spaniole în sprijinul acestei concluzii.[15] Alți cercetători au remarcat o serie de similitudini textuale între pasajele Evangheliei lui Barnaba și diverse texte dintre o serie de vernaculare armonioase medievale târzii a celor patru Evanghelii canonice (în engleza medie, în olandeza medie, dar mai ales în italiana medie) despre care s-a speculat că toate derivă din versiunea pierdută Vetus Latina a Diatessaronului lui Tatian[4] Sirianul. Dacă ar fi adevărat, acest lucru ar sprijini, de asemenea, originea italiană a evangheliei.
Analiză
[modificare | modificare sursă]Teme religioase
[modificare | modificare sursă]Anacronisme
[modificare | modificare sursă]Perspective islamice
[modificare | modificare sursă]Referințe și note
[modificare | modificare sursă]- ^ Joosten, Jan (ianuarie 2002). „The Gospel of Barnabas and the Diatessaron”. Harvard Theological Review. 95 (1): 73–96.
- ^ a b Ragg, L & L (). The Gospel of Barnabas. Oxford. xiv. ISBN 1-881316-15-7.
- ^ Cirillo, Luigi (). Évangile de Barnabé. Beauchesne. p. 202.
- ^ a b Joosten, Jan (ianuarie 2002). „The Gospel of Barnabas and the Diatessaron”. Harvard Theological Review. 95 (1): 73–96.
- ^ Wiegers, G.A. (). „Muhammad as the Messiah: A comparison of the polemical works of Juan Alonso with the Gospel of Barnabas”. Biblitheca Orientalis. LII (3/4): 274.
- ^ Fremaux, Michel (). Évangile de Barnabé 2nd Edn revised. Beauchesne. pp. 14 Iisbn=9782701013893.
- ^ Ragg, L & L (). The Gospel of Barnabas. Oxford. lxv–lxxi. ISBN 1-881316-15-7.
- ^ Inițial Moriscos erau numiți musulmanii care au fost forțați să se convertească la creștinism mai degrabă decât să fie uciși sau expulzați din Spania și Portugalia, la începutul anilor 1500. Cu timpul termenul a fost folosit într-un sens peiorativ, aplicat acelor catolici suspectați de a practica în secret învățăturile Islamului
- ^ Paraclet (Greacă: παράκλητος, Latină: Paracletus) înseamnă avocat sau de ajutor. În creștinism, termenul de Duhul Sfânt face referire cel mai des la Paraclete.
- ^ Sale, George (). The Koran: Preliminary Discourse. Frederick Warne. p. 79. ISBN 0-524-07942-0.
- ^ Cirillo, Luigi (). Évangile de Barnabé. Beauchesne. p. 244.
- ^ Ragg, L & L (). The Gospel of Barnabas. Oxford. xlvi. ISBN 1-881316-15-7.
- ^ Cirillo, Luigi (). Évangile de Barnabé. Beauchesne. p. 88.
- ^ Ragg, L & L (). The Gospel of Barnabas. Oxford. pp. xi. ISBN 1-881316-15-7.
- ^ Ragg, L & L (). The Gospel of Barnabas. Oxford. xii. ISBN 1-881316-15-7.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Lonsdale & Laura Ragg, The Gospel of Barnabas, Oxford: Clarendon Press, 1907. ISBN 1-881316-15-7.
- R. Blackhirst, "The Medieval Gospel of Barnabas": Full text of the Italian ms of Gospel of Barnabas, (in English), with supplementary material and photographs
- Blackhirst, "Was there an early Gospel of Barnabas?"
- History as a Literary Weapon:The Gospel of Barnabas in Muslim-Christian Polemics Oddbjørn Leirvik: a historical survey of both Christian and Islamic perspectives.
Perspective creștine
[modificare | modificare sursă]- Samuel Green argues that the Gospel is a 14th-century Islamic forgery.
- Extracts from the preface of Answering Islam: The Crescent in the Light of the Cross (Norman L. Geisler and Abdul Saleeb)
- The Gospel of Barnabas in recent research, by Jan Slomp, a former missionary to Pakistan
- F.P. Cotterell, "The Gospel of Barnabas" Vox Evangelica 10 (1977): 43-47.
Perspective islamice
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]
