Sari la conținut

Încoronarea lui Napoleon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Încoronarea lui Napoleon
Descriere generală
ArtistJacques-Louis David[1]  Modificați la Wikidata
Datarenoiembrie 1808  Modificați la Wikidata
Materialevopsea pe bază de ulei[*]​[1], pânză[*]​[1]  Modificați la Wikidata
Genpictură istorică  Modificați la Wikidata
Dimensiuni620 cm×979 cm
Amplasaresalle 702[*][[salle 702 (room in the Louvre)|​]]  Modificați la Wikidata, Jacques-Louis David  Modificați la Wikidata
ColecțieDepartamentul de Picturi din Muzeul Luvru[*]​  Modificați la Wikidata
Curent artisticromantism  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Încoronarea lui Napoleon este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807. Tabloul are dimensiunile 624 x 979 cm și se găsește la Louvre, Paris.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Regii au părăsit-o, eu am ridicat-o - spune Napoleon despre coroana conducătorului francilor, Carol cel Mare, când, în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804, și-o așează pe cap în catedrala Notre-Dame din Paris și este uns chiar de papa Pius al VII-lea venit la Paris. Apoi împăratul își încoronează soția, pe Josephina. David a primit o comanda din partea împăratului pentru un tablou care sa comemoreze încoronarea. Pictorul va lucra la acest tablou vreme de 2 ani, adaptând realitatea la dorințele clientului său. Astfel, spre exemplu, în spate, la tribună o vedem pe Letița, mama împăratului, deși ea nu a participat deloc la festivitate. Extraordinar de riguros este finisajul: David nu omite nici cel mai mic detaliu, în ceea ce privește veșmintele perechii imperiale, iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realității. Încoronarea lui Napoleon are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al compoziției îndepărtează tabloul de estetica neoclasicistă. Lipsește aici tensiunea vibrantă care este caracteristica teatralității neoclasiciste. Spre deosebire de Sabinele și Jurământul Horațiilor, David se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiția romană, decât din cea greacă.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c https://collections.louvre.fr/ark:/53355/cl010065720, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)


v • d • m
Jacques-Louis David
Picturi
Portretul lui François Buron (1769)  • Minerva luptându-se cu Marte (1771)  • Diana și Apollo omorând copiii lui Niobe (1772)  • Moartea lui Seneca (1773)  • Erasistrate descoperind cauza bolii lui Antioh (1774)  • Funeraliile lui Patrocle (1778)  • Portretul contelui Stanislas Potocki (1780)  • Belizarie cerșind (1781)  • Hristos pe cruce (1782)  • Andromaca jelindu-l pe Hector (1783)  • Portretul lui Alphonse Leroy (1783)  • Jurământul Horațiilor (1784)  • Moartea lui Socrate (1787)  • Portretul lui Antoine-Laurent Lavoisier și al soției sale (1788)  • Portretul doamnei Pastoret (1791)  • Portretul lui Philippe-Laurent de Joubert (1792)  • Moartea lui Marat (1793)  • Autoportret (1794)  • Portretul lui Pierre Seriziat (1795)  • Sabinele (1799)  • Portretul doamnei Récamier (1800)  • Napoleon traversând Alpii (1800-1803)  • Portretul lui Cooper Penrose (1802)  • Încoronarea lui Napoleon (1804)  • Napoleon în costum imperial (1805)  • Portretul contelui Antoine Français de Nantes (1811)  • Napoleon în cabinetul său de lucru (1812)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Încoronarea_lui_Napoleon&oldid=15717070