Acid uric

Acid uric
Nume IUPAC	7,9-dihidro-1H-purină-2,6,8(3H)-trionă
Alte denumiri	2,6,8-trioxipurină
Identificare
SMILES OC1Nc2nc(=O)nc2C(=O)N1
Număr CAS	69-93-2
ChEMBL	CHEMBL792
PubChem CID	1175
Informații generale
Formulă chimică	C5H4N4O3
Aspect	cristale albe
Masă molară	168,11 g/mol
Punct de topire	300 °C
Solubilitate în apă
0,0006g/100 mL (20 °C)
Aciditate (pKa)	5,6
Bazicitate (pKb)	8,4
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul uric este un compus heterociclic format din carbon, azot, oxigen și hidrogen cu formula C₅H₄N₄O₃. Este un acid organic care constituie produsul final de metabolizare a nucleoproteinelor. Sărurile sale se numesc urați.

Compusul este prezent în urină și este rezultatul degradării bazelor azotate purinice din acizii nucleici (ADN și ARN) din organism. În sângele uman, concentrația acidului uric normal este de 3,6 - 6,8 mg/dl la bărbați și 2,5 - 6,8 mg/dl la femei. Astfel, acidul uric conținut în sânge este filtrat de către rinichi, care îl elimină prin urină.

La subiectul sănătos, rinichii actionează astfel încât mențin uricemia (procentajul sangvin de acid uric) în limite acceptabile. Uneori, eliminarea renală a acidului uric este insuficientă sau producerea sa este excesivă (boli de sânge, boli enzimatice ereditare), provocând hiperuricemie (procente anormal de ridicate de acid uric în sânge). În acest caz, când în sânge acidul uric prezintă un nivel ridicat, acesta tinde să precipite sub forma de cristale, ceea ce poate declanșa crize de gută (cristalele de acid uric se depozitează în articulațiile persoanelor care suferă de gută) sau tulburări, ca diabet și la formarea pietrelor la rinichi.