Sari la conținut

Cianogen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cianogen
Identificare
Număr CAS460-19-5
PubChem CID9999
Formulă chimicăC₂N₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară52,006 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate0,95 g/cm³[3]  Modificați la Wikidata la −6 Fahrenheit
Punct de topire−18 Fahrenheit[3]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere−6 Fahrenheit[3]  Modificați la Wikidata la 760 de Torri
Solubilitate1 gram per 100 gram of solvent[3]  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori5,1 atm[3]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cianogenul (numit și dician) este un compus chimic cu formula (CN)2. Este un gaz toxic incolor, cu un miros neplăcut. Moleculele de cianogen sunt alcătuite din două grupe -CN legate, în mod analog moleculelor diatomice de halogen (precum Cl2). Cele două grupe cian sunt legate între ele prin intermediul atomului de carbon: N≡C−C≡N, însă au mai fost identificați și alți izomeri.[4]

Cianogenul se obține în general plecând de la cianuri. O metodă practică folosită în laborator presupune descompunerea termică a cianurii mercurice la dician (cianogen) și cianură mercuroasă:

2 Hg(CN)2 → (CN)2 + Hg2(CN)2

În mod alternativ, se poate reacționa o soluție de săruri de cupru divalent (cum ar fi sulfat de cupru, clorură de cupru (II), etc) cu cianuri, formându-se un cianura cuprică instabilă, care se descompune rapid în cianură cuproasă și cianogen.[5]

2 CuSO4 + 4 KCN → (CN)2 + 2 CuCN + 2 K2SO4

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Proprietăți chimice

[modificare | modificare sursă]

Cianogenul este anhidrida oxamidei:

H2NC(O)C(O)NH2 → NCCN + 2 H2O

Oxamida se poate obține astfel prin hidroliza cianogenului:[6]

NCCN + 2 H2O → H2NC(O)C(O)NH2
  1. ^ a b „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Cianogen”, CYANOGEN (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b c d e http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0161.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Ringer, A. L.; Sherrill, C. D.; King, R. A.; Crawford, T. D. (). „Low-lying singlet excited states of isocyanogen”. International Journal of Quantum Chemistry. 106 (6): 1137–1140. Bibcode:2008IJQC..108.1137R. doi:10.1002/qua.21586. 
  5. ^ Brotherton, T. K.; Lynn, J. W. (). „The Synthesis And Chemistry Of Cyanogen”. Chemical Reviews. 59 (5): 841–883. doi:10.1021/cr50029a003. 
  6. ^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. pp. 320–321. ISBN 0080379419.