Sari la conținut

Claudiu Isopescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Claudiu Isopescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Frătăuții Vechi, România Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani) Modificați la Wikidata
Roma, Italia Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]
pedagog[*]
cadru didactic universitar[*]
traducător
istoric literar[*]
romanist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București
PatronajUniversitatea Sapienza din Roma  Modificați la Wikidata

Claudiu Isopescu (n. , Frătăuții Vechi, Suceava, România – d. , Roma, Italia) a fost un traducător și istoric literar româno-italian.

A absolvit Gimnaziul german ortodox din Suceava și s-a înscris la Universitatea din Cernăuți, pe care a abandonat-o în contextul primului război mondial și s-a transferat la Facultatea de litere a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1919 cu distincția magna cum laude în filologie modernă, secția italiană.

În perioada 1920-1923 a fost profesor de limba germană și limba italiană la Liceul „Matei Basarab” din București.[1]

În 1923 a primit o bursă la Școala Română din Roma, pe care a absolvit-o în 1925 și s-a stabilit în Italia. Din 1925 a fost lector de limba și literatura română în cadrul catedrei de limbă română a Universității din Roma, iar apoi conferențiar (1929) și profesor titular (1936).[2] A urmărit în studiile sale raporturile culturale româno-italiene și a tradus în italiană opere literare românești.

A debutat prin publicarea unor materiale documentare în revistele Școlii de la Roma, apoi a colaborat la diferite reviste din Italia, dar și din România, precum:[3] Il giornale di politica e di letteratura, Roma, L'Europa Orientale, Meridiano di Roma, Rassegna Italo-Romena, Atti dell'Accademia degli Arcadi, L'Illustrazione toscana, Codrul Cosminului, Cahiers „Sextil Pușcariu”, Revue de Culture Européene, sau Revista germaniștilor români.

Profesorul Isopescu a îngrijit colecția „Scriitori români” a editurii La Nuova Italia din Perugia și a fost considerat de criticul și istoricul literar român Constantin Crișan un echivalent al lui Ramiro Ortiz în Italia.[4]

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Documenti inediti della fine del Cinquecento, București, 1929 – îngrijitorul ediției
  • L'Italia e le origine della nuova letteratura romena (1929)
  • La stampa periodica romeno-italiana in Romania e in Italia, Roma, 1937–1946[5]
  • Saggi romeno-italo-ispanici, Roma, 1943
  • Il poeta Romolo Scriban e l'Italia, Roma, 1943
  • Il diplomatico studioso americano Eugene Schuyler (1840–1890) e i Romeni. Con uno sguardo sulla filologia romena in periodici inglesi ed americana del '800, Freiburg im Breisgau, 1954
  1. ^ Băileșteanu, Fănuș (). Personalități culturale românești din străinătate. Editura România Press. p. 108. 
  2. ^ Horațiu Bodale, „Claudiu Isopescu - O inimă între Italia și România”, Revista Bistriței, XVII, 2003, pp. 275-277.
  3. ^ „Direcții de cercetare în studiile lui Claudiu Isopescu”. www.orizonturiculturale.ro. Accesat în . 
  4. ^ Constantin Crișan, „Universalitatea scriitorului”, în Tribuna, anul VIII, nr. 39, 24 septembrie 1964, p. 1.
  5. ^ „Literatura română în Italia”. Observator Cultural. Accesat în . 
  6. ^ Nic. N. Muntean, „La 30 ani de la moartea lui I. L. Caragiale, crainicul sufletului național peste graniță”, în Țara, anul II, nr. 358, 11 iulie 1942, p. 2.
  • Petru Bejinariu, Familia Isopescu în mișcarea națională din Bucovina, Editura „Septentrion” Rădăuți, 2013
  • Nicoleta Silvia Ioana, Claudiu Isopescu (1894-1956). Monografie[nefuncțională]. Teză de doctorat la Universitatea din București, Școala doctorală a Facultății de Litere, Secția Studii literare, 2011
  • Nicoleta Silvia Ioana, Claudiu Isopescu, corifeu al culturii române în Italia. Editura Prouniversitaria, 2023