Sari la conținut

Dan Horia Mazilu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Membru corespondent al Academiei Române
Dan Horia Mazilu

Profesorul Dan Horia Mazilu
Date personale
Născut20 aprilie 1943
Pitești, România
Decedat16 septembrie 2008, (65 de ani)
București, România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic și istoric literar, medievist, slavist, profesor universitar
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieFacultatea de Limbi Slave a Universității din București
Alma materFacultatea de Litere a Universității din București  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Lucrări remarcabileBarocul în literatura română din secolul al XVII-lea
Cunoscut pentruDecan al Facultății de Litere din București
Premii1. Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române
2. Premiul Asociației Scriitorilor din București

Dan Horia Mazilu (n. 20 aprilie 1943, Pitești – d. 16 septembrie 2008, București) a fost un specialist în slavonă și limbi slave, profesor universitar, critic literar, estetician și istoric literar român.

A fost fiul lui Constantin Mazilu și al Ioanei, născută Nicolescu. A urmat Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești (1957-1961) și Facultatea de Limbi Slave a Universității din București (1961-1966). Inițial a fost cadru didactic la Facultatea de Limbi Slave. După 1990 devine cadru didactic la Catedra de literatură română, a trecut prin toate gradele didactice ajungând în cele din urmă profesor universitar. A fost preparator, asistent și lector universitar la Catedra de Limbi slave, apoi conferențiar și profesor universitar la Catedra de Istoria literaturii române din Facultatea de Litere a Universității din București. Doctor în filologie cu teza Opera umanistului Udriște Năsturel în conetextul relațillor româno-slave (1972). Profesorul Dan-Horia Mazilu a fost invitat să țină cursuri de limba și literatura română la Universitatea din Sofia (Bulgaria) și la Universitatea din Viena (Austria). Debut în revista „Argeș” în anul 1969, iar în volum în anul 1974 cu monografia Udriște Năsturel. A fost decan al Facultății de Litere din București, în perioada 1994-2004. În 2001 a fost ales membru corespondent al Academiei Române și, în ultimii ani, a îndeplinit funcția de director al Bibliotecii Academiei Române din București. S-a stins din viață în data de 16 septembrie 2008, după o grea suferință.

Reputat cercetător în domeniul literaturii române vechi și al istoriei mentalităților, specialist în slavistică și paleografie, profesorul Dan-Horia Mazilu este creator de școală la Facultatea de Litere și autor al unor volume de referință precum: Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), Literatura română în epoca Renașterii (1984), Proza oratorică în literatura română veche (2 vol., 1986-1987), Recitind literatura română veche (3 vol., 1994-2001), Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie (1999), O istorie a blestemului (2001), Voievodul dincolo de sala tronului (2003), Văduvele sau despre istorie la feminin (2008). A fost distins cu Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române (1994) și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (2001), între alte numeroase mărturii de recunoaștere științifică. Ca decan al Facultății de Litere și ca membru în structurile organizatorice de coordonare a învățământului superior a contribuit esențial la relansarea și organizarea studiilor literare în universitatea românească și la formarea generațiilor de profesori și cercetători.

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]

Monografii. Studii. Sinteze

[modificare | modificare sursă]

Ediții îngrijite

[modificare | modificare sursă]
  • 1979 - Ivan Hrihurko, Canalul, roman
  • 1985 - Vasili Zemljak, Stolul de lebede, roman

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 17.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]