Dumitrașcu Cantacuzino

Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Dumitrașcu.

Pentru alte sensuri, vedeți Cantacuzino.

Date personale
Dumitrașcu Cantacuzino
Domn al Moldovei
Născut	1620
Decedat	1686 (66 de ani) Constantinopol, Imperiul Otoman
Înmormântat	locația sa este necunoscută
Părinți	Mihai Cantacuzino numele mamei sale este necunoscut
Căsătorit cu	Ruxandra Grillo^[1]
Copii	Casandra, Elena, NN (băiat)^[2]
Apartenență nobiliară
Domn al Moldovei (1x)
Domnie	noiembrie 1673
Predecesor	Ștefan Petriceicu
Succesor	Ștefan Petriceicu
Domn al Moldovei (2x)
Domnie	februarie 1674 – 10 noiembrie 1675
Predecesor	Ștefan Petriceicu
Succesor	Antonie Ruset
Domn al Moldovei (3x)
Domnie	8 februarie 1684 – 25 iunie 1685
Predecesor	Ștefan Petriceicu
Succesor	Constantin Cantemir
Modifică date / text

Dumitrașcu Cantacuzino (alternativ: Dumitrașco, poreclit: Țarigrădeanul; n. 1620 – d. 1686, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în trei rânduri^{[necesită citare]}.

Viață

Era fiul marelui vistiernic Mihai Cantacuzino. Între 1673-1674 a fost capuchehaia lui Ștefan Petriceicu la Înalta Poartă.^[3]

Dumitrașcu l-a pârât împreună cu Stroe Leurdeanu pe postelnicul Constantin Cantacuzino la Grigore I Ghica, ceea ce a dus la uciderea postelnicului în 1663.

Prima domnie a lui a rămas în memoria oamenilor prin jaful cumplit al tătarilor, care au iernat în țară pentru a respinge o eventuală invazie a polonezilor.^{[necesită citare]}

În 1674, Dumitrașcu Cantacuzino a distrus parte din zidurile cetăților Suceava, Neamț și Hotin, la ordinul Porții.^[4]

În a doua parte a secolului al XVII-lea, Dumitrașcu Cantacuzino a înlocuit sistemul de impunere a cislei^[5] cu așa zisele hârtii care se dădeau pe fețele oamenilor (dări individuale).^[5] Pe aceste hârtii se treceau numele locuitorilor, porecla (nu exista nume de familie), satul și suma datorată visteriei.^[5] Locuitorii aveau obligația să poarte aceste hârtii cu ei pentru a putea fi oricând controlați dacă și-au plătit birul.^[5]

A doua domnie a fost rău încercată de o foamete excesivă, astfel încât se spune că oamenii mureau de foame pe stradă, iar lupii intrau în orașe și mâncau cadavrele rămase neîngropate; (16 ocale de grâu costau un galben, ocaua de unt un galben, găina un leu). Dumitrașcu Cantacuzino a murit la Constantinopol, în mare mizerie.^{[necesită citare]}

Note

^ http://www.ghika.net/Familles/Cantacuzino/Canta_03.pdf
^ http://www.ghika.net/Familles/Cantacuzino/Canta_03.pdf
^ Stoicescu, Nicolae (1971), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 135
^ Maxim, Mihai (2012), O istorie a relațiilor româno-otomane, cu documente noi din arhivele turcești, Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei, p. 421
^ ^a ^b ^c ^d Nicolae Stoicescu, „Birul” (I), Dicționar istoric, în Magazin Istoric, iulie 1972, pag. 83

Legături externe

(redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
(redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

Vezi și

Lista domnilor Moldovei

Predecesor: Ștefan Petriceicu	Domn al Moldovei 1673	Succesor: Ștefan Petriceicu
Predecesor: Ștefan Petriceicu	Domn al Moldovei 1674 – 1675	Succesor: Antonie Ruset
Predecesor: Ștefan Petriceicu	Domn al Moldovei 1684 – 1685	Succesor: Constantin Cantemir

[1] ttps://www.ghika.net/Familles/Cantacuzino/Canta_03.pdf

[2] ttps://www.ghika.net/Familles/Cantacuzino/Canta_03.pdf

[3] Stoicescu, Nicolae (1971), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 135

[4] Maxim, Mihai (2012), O istorie a relațiilor româno-otomane, cu documente noi din arhivele turcești, Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei, p. 421

[MI1972iulie-5] Nicolae Stoicescu, „Birul” (I), Dicționar istoric, în Magazin Istoric, iulie 1972, pag. 83

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]