Elie Carafoli

Inginerul Elie Carafoli

Date personale

Născut

15 septembrie 1901
Veria, Grecia

Decedat

24 octombrie 1983, (82 de ani)
București, Republica Socialistă România

Copii

Marina

Cetățenie

România

Imperiul Otoman

Ocupație

inginer

Limbi vorbite

limba română

Activitate

Educație

Școala Politehnică din București
Universitatea Sorbonna

Alma mater

Universitatea din Paris
Universitatea din București
Universitatea Politehnica din București
Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București

Organizație

Universitatea din București
Universitatea Politehnica din București

Cunoscut pentru

inovații în domeniul aeronauticii

Premii

Médaille d'honneur argent
Medalia Carl Friedrich Gauss

Membru al Academiei de Științe din România

Elie Carafoli (n. 15 septembrie 1901, Veria, Macedonia și Tracia^⁠(d), Grecia – d. 24 octombrie 1983, București, România) a fost un inginer român, de origine aromână, constructor de avioane, membru al Academiei Române din 1948, considerat unul dintre pionierii aeronauticii, în particular al domeniului aerodinamicii.

Biografie

Ani timpurii, educație

S-a născut la Veria (Macedonia, Grecia) într-o familie de aromâni. Studiile liceale le-a făcut la Școala Comercială românească din Salonic și, pentru câteva luni, la liceul din Bitolia. Și-a continuat studiile la Liceul Gheorghe Lazăr din București și la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la "Mănăstirea Dealu". Cursurile universitare le-a făcut la Școala Politehnică din București în perioada 1919-1924, unde a obținut diploma de inginer electromecanic.

Plecat la Paris, a audiat cursurile de mecanica fluidelor și cele de aerodinamică la Sorbona, unde și-a luat doctoratul în fizică-matematică.^[1]

Contribuții în Franța

Începe să lucreze în Laboratorul Aerotehnic de la Saint-Cyr, alături de Albert Toussaint și Paul Painlevé. Aici realizează un tunel aerodinamic destinat vizualizării mișcării fluidelor, foarte mult apreciat la Congresele Internaționale de Aerodinamică, fiind distins în 1928 cu Médaille d'honneur argent.

Contribuții în România

Reîntors în țară, Carafoli a fost numit conferențiar și a susținut primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București în anul 1928. A fost primul pas în înființarea Facultății de Aeronave din București. A fost numit profesor provizoriu în 1931 și a fost definitivat în 1933. Împreună cu Ion Stroescu, a conceput și construit tunelul aerodinamic al Școlii Politehnice din București (1931), primul din sud-estul Europei.

În aceeași perioadă (1928 - 1933) a lucrat și ca inginer-șef al Serviciului de studii și construcții și director al Industriei Aeronautice Române de la Brașov.

În 1949 a înființat și organizat "Institutul de mecanică aplicată" al Academiei Române, din care a derivat "Institutul de mecanica fluidelor" și, ulterior, "Institutul de Mecanica fluidelor și construcții aerospațiale".

Contribuții generale

Elie Carafoli a studiat teoria mișcării generale a unui fluid în jurul unui contur, efectuând cercetări asupra aripilor monoplane și a mișcărilor conice în regim supersonic.

Profilul aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit, prezentat la Paris în 1928 a fost numit profil Carafoli.^[2]

Elie Carafoli a conceput o largă serie de avioane autohtone, cu performanțe foarte diverse. Astfel, a proiectat modelele IAR CV 11, IAR-12, IAR-13, IAR-14, IAR-15, IAR-16, IAR-21, IAR-22, IAR-23, IAR-24, produse la IAR.

Distincții și aprecieri

Activitatea lui Elie Carafoli s-a bucurat de o largă prețuire atât în țară, cât și în străinătate.

A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1937^[3].

În 1948 a devenit membru al Academiei RPR și, în anul următor, membru al Academiei de Științe din New York.

De asemenea, Elie Carafoli a fost membru al Academiei Internaționale de Astronautică, membru al Academiei de Științe din Toulouse, precum și președinte al Federației Internaționale de Astronautică, din partea căreia a primit medalia de argint.

În 1970 a primit medalia "Carl Friedrich Gauss", distincție conferită de către Braunschweigischen Wissenschaftlichen Gesselschaft, pentru activitate deosebită în aerodinamică. Tot în 1970 a primit Medalionul „Apollo 11”, decernat de NASA.

A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[4]

Scrieri

1928 — Aérodynamique des ailes d'avion (Paris)
1929 — Influence des ailerons sur les propriétés aérodynamiques des surfaces sustentratices, Le Centre du Documentation Aéronautique Internationale de l'Aero-Club de France, (Paris)
1930 — Calcul des performances d'un avion, Imprimeria Centrală
1942 — Probleme de aerodinamica și mecanica avionului, cu Nicolae Tipei, Editura Politechnicei
1951 — Aerodinamica, Editura Tehnică, București
1954 — Aurel Vlaicu. Inventator, constructor și zburător romîn, Editura Societății Pentru Răspândirea Științei și Culturii
1955 — Mecanica Fluidelor (2 vol.), cu Teodor Oroveanu, Editura Academiei Republicii Populare Române
1956 — High-speed Aerodynamics (Compressible Flow), Editura Tehnică
1957 — Aerodinamica vitezelor mari. Fluide compresibile, Editura Academiei Republicii Populare Române
1960 — Aurel Vlaicu. Pionier al aviației romînești, Editura Societății Pentru Răspândirea Științei și Culturii
1964 — Wing Theory in Supersonic Flow (Oxford)
1974 — Hermann Oberth. Wege zur raumachiffahrt, Hans Bart, Editura Kriterion (co-redactor)
1981 — Dinamica fluidelor incompresibile, cu V. N. Constantinescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România
1984 — Dinamica fluidelor compresibile, cu V. N. Constantinescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România

Bibliografie suplimentară

fr Carafoli, Elie (1932). Recherches expérimentales sur les ailes monoplanes (exécutées à l'Institut aérotechnique de Saint-Cyr). Paris: E. Blondel La Rougery. OCLC 6705912.
en Carafoli, Elie (1956). High-speed aerodynamics, compressible flow. New York: Pergamon Press. OCLC 1455552.
en Nastase, Adriana; Carafoli, Elie; Mateescu, Dan (1969). Wing theory in supersonic flow. New York: Pergamon Press. ISBN 0-08-012330-9.

Audio-video

1970: Discursul lui Elie Carafoli ṭinut în aula Academiei, în cinstea lui Henri Coandă, în arhivele Societății Române de Radiodifuziune
Academicianul Elie Carafoli, la Sesiunea omagială organizată sub egida Academiei Române, 24 septembrie 2009
Mihai Vișinescu, Marina Carafoli, Elie Carafoli - O aripă românească, 5 iunie 2016

Referințe

^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 154.
^ Savantul Elie Carafoli, fondatorul ṣcolii aerodinamice române, pe rador.ro, 15 septembrie 2014
^ Album aniversar (1935–2015). Academia de Științe din România. Asociația Oamenilor de Știință din România. Academia Oamenilor de Știință din România, p.159
^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 5.

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
ro "Academician Elie Carafol" – Biografie , la Incas.ro
ro "Elie Carafoli" – short bio, at aviatori.ro
en Biografia Arhivat în 6 octombrie 2006, la Wayback Machine. lui Elie Carafoli
en Despre Elie Carafoli, la Aviatori.ro.
Elie Carafoli^{[nefuncțională]}, 31 ianuarie 2009, Vasile Surcel, Jurnalul Național

[1] Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 154.

[2] Savantul Elie Carafoli, fondatorul ṣcolii aerodinamice române, pe rador.ro, 15 septembrie 2014

[3] Album aniversar (1935–2015). Academia de Științe din România. Asociația Oamenilor de Știință din România. Academia Oamenilor de Știință din România, p.159

[4] Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 5.

[1]

[2]

[3]

[4]