Sari la conținut

Georges Pitoëff

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Georges Pitoëff
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Tbilisi, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[3][4][1][2][5] Modificați la Wikidata
Geneva, Geneva, Elveția Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFriedhof von Genthod[*][[Friedhof von Genthod (Graveyard in the canton of Geneva, Switzerland)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLudmilla Pitoëff (–) Modificați la Wikidata
CopiiSacha Pitoëff[*][[Sacha Pitoëff (French actor and director (1920–1990))|​]]
Aniouta Pitoëff[*][[Aniouta Pitoëff (French writer and translator)|​]][6]
Svetlana Pitoëff[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7] Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
actor de film
actor de teatru[*]​
traducător
regizor de teatru
creator de costume[*]​
regizor[*]​
critic de teatru[*]​
scenograf Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[8][9]
limba georgiană
limba rusă
limba engleză Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea de Stat din Moscova
Alte premii
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Georges Pitoëff (n. , Tbilisi, Imperiul Rus – d. , Geneva, Geneva, Elveția) a fost un actor și regizor de teatru francez de origine armeană, care a mai fost cunoscut, de asemenea, ca traducător și decorator. Este unul dintre cei patru fondatori ai asociației Cartel des quatre, creată în 1927.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Georges Pitoëff s-a născut într-o familie de negustori armeni bogați, care a fost înnobilată de țarii ruși. Tatăl său, Ivan, a fost director al teatrului din orașul Tbilisi, unde lucra, de asemenea, ca regizor și decorator. Copiii lui Pitoëff au avut o guvernantă germană și o guvernantă franceză.

Georges a plecat la vârsta de optsprezece ani la Moscova pentru a urma studii acolo, dar a fost atras de teatru. El a lucrat pentru un timp cu Stanislavski, care pleda pentru un teatru „adevărat”; Pitoëff, după lungi discuții cu maestrul, a preferat un „teatru, care oferă acces în regatul visului”. El a debutat în 1912 la Sankt Petersburg și apoi a plecat în turnee în Rusia, unde a jucat în piese de Ibsen, Shakespeare, Molière, Musset etc.

După moartea mamei sale, la sfârșitul anului 1913, s-a mutat la Paris împreună cu tatăl său. Acolo și-a cunoscut soția, actrița Ludmilla, cu care s-a căsătorit pe 14 iulie 1915. Familia s-a stabilit la Geneva. În acest oraș s-a născut în 1920 fiul lor, viitorul actor și regizor de teatru Sacha Pitoëff.

Pitoëff a montat spectacole de caritate pentru exilați ruși și apoi s-a instalat într-o sală mică din Plainpalais.

În octombrie 1918 el a fondat prima sa companie, care, un an mai târziu, a luat numele de Teatrul Pitoëff. El a dizolvat compania în 1922, dar Evséef, John Hort, Héléna Manson, Alfred Penay, Eugene Ponti, Alice Reichen, Michel Simon, Nora Sylvère au fost din nou angajați. În anul următor, Antonin Artaud, Ève Casalis, Maxime Fabert, Jim Gerald, Marcel Herrand, Mademoiselle Grinewski, Paulette Pax, Leo Peltier și Georges de Vos s-au alăturat noii companii, în timp ce Michel Simon a părăsit-o.

În 1919 și 1920, compania a efectuat turnee la Paris, la Théâtre des Arts, dar și în 1921 la Théâtre Moncey și la Théâtre du Vieux-Colombier.

Ei au părăsit definitiv Geneva în ianuarie 1922 pentru a lucra cu Jacques Hébertot la Comédie des Champs-Élysées.

Din octombrie 1924 până în iulie 1927 a lucrat la Théâtre des Arts condus de Rodolphe Darzens. După un turneu prin Europa în 1926, el s-a alăturat pentru un an la Théâtre des Mathurins, condus de René Saunier. El a revenit în octombrie 1928 la Théâtre des Arts până în iulie 1931. Apoi s-a mutat la Théâtre Albert 1er și a condus Théâtre de l'Avenue din februarie 1932 până în mai 1933. În cele din urmă, în octombrie 1934, s-a angajat la Théâtre des Mathurins, pe care l-a condus. Compania Pitoëff a fost întărită apoi cu actorii Émile Drain, Mady Berry, Michel Francois, Marcelle Géniat, François Simon (fiul lui Michel Simon) și France Ellys.[10]

Repertoriul a fost foarte deschis către autori străini: Cehov, Shaw, Ferenc Molnár, Tagore, Pirandello, Synge, Tolstoi, Shakespeare - dar și Anouilh (debutant în acea perioadă), Duhamel, Claudel sau Maeterlinck. El a pus în scenă 210 piese între 1915 și 1939.

În domeniul traducerii, el a realizat o adaptarea franceză a piesei Romeo și Julieta de William Shakespeare, împreună cu Pierre Jean Jouve, pe care acesta din urmă a revizuit-o în 1955.

Spectacole regizate

[modificare | modificare sursă]
Comédie de Genève
  • 1916 : Candida de George Bernard Shaw, Grand Théâtre de Genève
  • 1916 : Les Violons d'automne de Sourgoutchev (în rusă), Salle communale de Plainpalais
  • 1917 : La Neige de Przybysewski, Casino de Saint-Pierre
  • 1917 : Revizorul de Nikolai Gogol, Grand Théâtre de Genève
Salle des Amis de l'Instruction
Salle communale de Plainpalais
  • 1922 : Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, adaptation Fernand Nozière, Comédie des Champs-Élysées
  • 1923 : Mademoiselle Bourrat de Claude Anet, Comédie des Champs-Élysées
  • 1923 : Six personnages en quête d'auteur de Luigi Pirandello, Comédie des Champs-Élysées
  • 1923 : Liliom de Ferenc Molnár, Comédie des Champs-Élysées
  • 1923 : La Journée des aveux de Georges Duhamel, Comédie des Champs-Élysées
  • 1923 : L'Indigent de Charles Vildrac, Comédie des Champs-Élysées
  • 1923 : La Petite Baraque de Aleksandr Blok, Comédie des Champs-Élysées
  • 1924 : Au seuil du royaume de Knut Hamsun, Comédie des Champs-Élysées
  • 1924 : Celui qui reçoit les gifles de Leonid Andreev, Comédie des Champs-Élysées
  • 1925 : Le Juif du pape de Edmond Fleg, Théâtre des Arts
  • 1925 : Le Lâche de Henri-René Lenormand, Théâtre des Arts
  • 1925 : L'Assoiffé de A. Derera, Théâtre des Arts
  • 1926 : L'Un d'eux de Émile Mazaud, Théâtre des Arts
  • 1926 : L'Âme en peine de Jean-Jacques Bernard, Théâtre des Arts
  • 1926 : Comme ci (ou comme ça) de Luigi Pirandello, Théâtre des Arts
  • 1926 : Orphée de Jean Cocteau, Théâtre des Arts
  • 1926 : Et dzim la la... de Marcel Achard, Théâtre des Arts
  • 1926 : Sardanapale de Boussac de Saint-Marc, Théâtre des Arts
  • 1926 : Jean Le Maufranc de Jules Romains, Théâtre des Arts
  • 1927 : Le Marchand de regrets de Fernand Crommelynck, Théâtre des Arts
  • 1927 : Mixture de Henri-René Lenormand, Théâtre des Mathurins
  • 1928 : Brand de Henrik Ibsen, Théâtre des Mathurins
  • 1928 : La Maison des cœurs brisés de George Bernard Shaw, Théâtre des Mathurins
  • 1928 : La Célèbre Histoire de Saint-Georges de Bouhélier, Théâtre des Mathurins
  • 1928 : Adam, Eve et Cie de Balgi, Théâtre des Mathurins
  • 1928 : Les Revenants de Henrik Ibsen, Théâtre des Mathurins (reprise)
  • 1928 : Hamlet de William Shakespeare, Théâtre des Mathurins (repunere)
  • 1928 : Mademoiselle Bourrat de Claude Anet, Théâtre des Mathurins (repunere)
  • 1928 : La Communion des Saints de Magdeleine Bérubet, Théâtre des Arts
  • 1928 : César et Cléopâtre de George Bernard Shaw, Théâtre des Arts
  • 1929 : Trei surori de Anton Cehov, Théâtre des Arts
  • 1929 : Vivre de Yves Le Gouriadec și Bernard Flurscheim, Théâtre des Arts
  • 1929 : Le Vray Procès de Jehanne d'Arc, montaj de Georges Pitoëff și René Arnaud, Théâtre des Arts[11]
  • 1929 : Le Singe velu de Eugene O'Neill, Théâtre des Arts
  • 1929 : Magie de Léon Chancerel și Francis Chavannes, Théâtre des Arts
  • 1929 : Les Criminels de Ferdinand Bruckner, Théâtre des Arts
  • 1931 : La Belle Hotesse de Carlo Goldoni, Théâtre Albert 1er
  • 1932 : Œdipe de André Gide, Théâtre de l'Avenue
  • 1932 : La Belle au bois de Jules Supervielle, Théâtre de l'Avenue
  • 1932 : Plus jamais ça de Fred Angermayer, Théâtre de l'Avenue
  • 1932 : Médée de Seneca, Théâtre de l'Avenue
  • 1932 : Joe et Cie de Hjalmar Bergman, Théâtre de l'Avenue
  • 1932 : La Louise de Jean-Jacques Bernard, Théâtre de l'Avenue
  • 1932 : Fait divers de Gobius, Théâtre de l'Avenue
  • 1932 : La Ronde de Arthur Schnitzler, Théâtre de l'Avenue
  • 1933 : Marc-Aurèle de Jean Le Marois, Théâtre de l'Avenue
  • 1933 : Les Gants blancs de Hjalmar Bergman, Théâtre de l'Avenue
  • 1933 : Les Juifs de Tchirikov, Théâtre du Vieux-Colombier
  • 1933 : Libeleï et Les Derniers Masques de Arthur Schnitzler, Théâtre du Vieux-Colombier
  • 1933 : La Polka des chaises de Ronald Mackenzie, Théâtre du Vieux-Colombier
  • 1934 : Le Canard sauvage de Henrik Ibsen, Théâtre du Vieux-Colombier
  • 1934 : Louison de Alfred de Musset, Château de Coppet
  • 1934 : Intermèdes de Jean Le Marois, Château de Coppet
  • 1934 : Les Revenants de Henrik Ibsen, Théâtre des Mathurins
  • 1934 : Le Canard sauvage de Henrik Ibsen, Théâtre des Mathurins
  • 1934 : Le Chef de Drieu La Rochelle, Théâtre des Mathurins
  • 1934 : Sainte Jeanne de George Bernard Shaw, Théâtre des Mathurins (repunere)
  • 1935 : Dieu sait pourquoi ? de Steve Passeur, Lyon
  • 1935 : Ce soir on improvise de Luigi Pirandello, Théâtre des Mathurins
  • 1935 : La Créature de Ferdinand Bruckner, Théâtre des Mathurins
  • 1935 : Je vivrai un grand amour de Steve Passeur, Théâtre des Mathurins
  • 1935 : La Complainte de Pranzini et de Thérèse de Lisieux de Henri Ghéon, Théâtre des Mathurins
  • 1935 : Le Héros et le soldat de George Bernard Shaw, Théâtre des Mathurins
  • 1936 : Le Merveilleux Alliage de Vladimir Kirchon, Théâtre des Mathurins
  • 1936 : La Folle du ciel de Henri-René Lenormand, Théâtre des Mathurins
  • 1936 : Poucette de Charles Vildrac, Théâtre des Mathurins
  • 1936 : Tu ne m'échapperas jamais de Margaret Kennedy, Théâtre des Mathurins
  • 1936 : Dieu sait pourquoi ? de Steve Passeur, Théâtre des Mathurins
  • 1937 : Des abeilles sur le pont supérieur de John Boynton Priestley, Théâtre des Mathurins
  • 1937 : Celui qui reçoit les gifles de Leonid Andreev, Théâtre des Mathurins
  • 1937 : L’Échange de Paul Claudel, Théâtre des Mathurins (repunere)
  • 1938 : La Sauvage de Jean Anouilh, Théâtre des Mathurins

Filmografie

[modificare | modificare sursă]
  • 1932 : La Machine à sous de Emil-Edwin Reinert : Gueule d'amour
  • 1934 : Le Grand Jeu de Jacques Feyder : Nicolas Ivanoff

Omagii

[modificare | modificare sursă]

În 1939, Consiliul municipal al orașului Geneva a hotărât ca sala de teatru din cadrul Plainpalais să poarte numele „Salle Pitoëff”.[12]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Georges Pitoëff, SNAC, accesat în  
  3. ^ Georges Pitoëff, Roglo 
  4. ^ Georges Pitoeff, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ Georges Pitoëff, Babelio 
  6. ^ http://data.bnf.fr/11919943/aniouta_pitoeff/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ RKDartists, accesat în  
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ Jacqueline Jomaron (). Georges Pitoëff, metteur en scène. Lausanne: Éditions L'Âge de l'Homme. p. 73. 
  11. ^ „Le vray procès de Jehanne d'Arc Pitoëff, Georges”. Bibliothèques spécialisées de la Ville de Paris. Accesat în . 
  12. ^ Mémorial des séances du Conseil municipal de la Ville de Genève, 24 mai et 14 juin 1949 en ligne.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Clément Borgal, Metteurs en scène, Éditions Fernand Lanore, 1963

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Georges_Pitoëff&oldid=15594952