Sari la conținut

Gheorghe Airinei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Airinei
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Buhuși, Neamț, România Modificați la Wikidata
Decedat1994 (65 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
inginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Serală de Marxism-Leninism[*]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Muncii clasa a III-a[*]  Modificați la Wikidata
Membru supleant al C.C. al P.C.R.

Gheorghe Airinei (n. , Buhuși, Neamț, România – d. 1994, București, România) a fost un inginer de telecomunicații[2] și politician comunist român, membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român în perioada 28 noiembrie 1974–23 noiembrie 1979.

După ce a făcut Școala normalã „Gheorghe Asachi” din Piatra Neamț între anii 1939–1947, a urmat între anii 1949–1953 Facultatea de Telecomunicații de la Institutul de Transporturi București și Universitatea Serală de Marxism-Leninism.

A fost membru de partid din iulie 1958.

A fost, printre altele, director general (1964–1965) la Direcția regională P.T.T.R. București; director general al Direcției Generale Telefon, Telegraf din Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor (din 1965 până în 17 ianuarie 1966); adjunct al ministrului Poștelor și Telecomunicațiilor (din 21 ianuarie 1966); șef al Departamentului Poștelor și Telecomunicațiilor (din 3 aprilie 1971); adjunct al ministrului Transporturilor și Telecomunicațiilor (25 august 1973–30 august 1982).[3]

În perioada 10 ianuarie 1983–14 mai 1988 a fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al R.S.R. în Sudan, apoi a fost membru al Consiliului Național al Radioteleviziunii Române.[4]

Pentru contribuția sa la crearea, dotarea și dezvoltarea învățământului de specialitate în telecomunicații, s-a acordat numele „Gheorghe Airinei” unui colegiu din Capitală, în cartierul Drumul Taberei.[5][6]

  • Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).