Sari la conținut

Leonardo Alenza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leonardo Alenza
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Madrid, Madrid⁠(d), Spania Modificați la Wikidata
Decedat (37 de ani)[1][3][4][2][6] Modificați la Wikidata
Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSacramental de San Ginés y San Luis[*][[Sacramental de San Ginés y San Luis |​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiMadrid[7] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiReal Academia de Bellas Artes de San Fernando[*][[Real Academia de Bellas Artes de San Fernando (Spanish art school, museum and gallery in Madrid, Spain)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăromantism  Modificați la Wikidata

Leonardo Alenza y Nieto (n. , Madrid, Madrid⁠(d), Spania – d. , Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania) a fost un pictor și gravor spaniol în stil romantic; asociat cu mișcarea Costumbrista.

Tatăl său, Valentín, a fost angajat guvernamental și poet amator, care a reușit să publice câteva poezii în Diario de Madrid. Mama lui a murit în jurul anului 1813, când el avea doar șase sau șapte ani.

Satiră despre sinuciderea romantică (1839), cea mai cunoscută lucrare a sa.

În 1817, tatăl său s-a recăsătorit. Mama lui vitregă era cu doar unsprezece ani mai în vârstă decât el. La scurt timp după aceea, familia s-a mutat din cartierul aglomerat în care locuiau, pe o stradă mai liniștită din apropierea unei mănăstiri iezuite. Probabil și-a început studiile superioare acolo, la Colegio Imperial de la Compañía de Jesús⁠(d).

În 1819, la vârsta de 16 ani, a fost înscris la Academia de San Fernando, unde a studiat inițial cu pictorii Zacarías González Velázquez, Juan Antonio Ribera⁠(d) și José Aparicio[8], precum și cu gravorul Vicente Peleguer (1793-1865) și sculptorul Esteban de Agreda (1759–1842). Și-a terminat studiile acolo cu José Madrazo⁠(d).[9]

A rămas atașat la Academie până în 1833, când a primit o comandă de la Ayuntamiento⁠(d) din Madrid să picteze un tablou alegoric al Isabellei devenind regină la vârsta de trei ani. În anul următor, a creat un cenotaf în cinstea regretatului rege Fernando al VII -lea, compus din cinci panouri realizate în Grisaille⁠(d).[8]

În 1838, a început să furnizeze desene pentru Semanario Pintoresco Español,[9] publicat de Ramón de Mesonero Romanos, și a expus câteva capriccios la Academie. Doi ani mai târziu, a colaborat cu Semanario pentru a produce ilustrații pentru o nouă ediție a romanului Gil Blas⁠(d) și operele complete ale lui Francisco de Quevedo. De asemenea, a creat decorațiuni pentru popularul Café de Levante.[9]

În 1842, Academia i-a acordat titlul de „Académico de Mérito” pentru pictura cu David tăind capul lui Goliat.[9] Aceasta avea să fie ultima lui lucrare majoră, deoarece suferea de tuberculoză de câțiva ani și avea o sănătate foarte proastă. În ciuda acestui fapt, a reușit să slujească drept profesor timp de câteva luni.

Între timp, locuia într-un hambar de vaci, pentru că se convinsese că aburii de acolo erau benefici. A murit în 1845, la vârsta de 38 de ani. Devenise sărac până atunci, iar prietenii lui au trebuit să intervină pentru a preveni înmormântarea lui într-o groapă comună.

Alte tablouri selectate

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Leonardo Alenza y Nieto, Alenza y Nieto, Leonardo[*][[Alenza y Nieto, Leonardo (encyclopedia article)|​]] 
  2. ^ a b Leonardo Alenza y Nieto, Opća i nacionalna enciklopedija 
  3. ^ a b RKDartists, accesat în  
  4. ^ a b Leonardo Alenza y Nieto (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  5. ^ Leonardo Alenza y Nieto, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  6. ^ Leonardo Alenza y Nieto, Diccionario biográfico español, accesat în  
  7. ^ Commons Creator page[*][[Commons Creator page (Infobox template based on Template:Creator in "Creator" namespace on Wikimedia Commons)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  8. ^ a b Brief biography at Galería Pintores Españoles.
  9. ^ a b c d Brief biography @ the Museo del Prado.

Lecturi suplimentare

[modificare | modificare sursă]
  • Francisco Pompey, „Leonardo Alenza”, în Temas españoles #249, Publicaciones Españolas, 1956
  • Leonardo Alenza (1807-1845): Dibujos y Estampas, Secretaria General Técnica, Centro de Publicaciones, 1997ISBN: 84-8181-170-X

Legături externe

[modificare | modificare sursă]