Methone (satelit)

Methone
Imagine Cassini cu partea anterioară a lui Methone făcută pe 20 mai 2012
Descoperire
Descoperit de	Cassini Imaging Team
Dată descoperire	1 iunie 2004
Denumiri
Denumire MPC	Saturn XXXII
Pronunție	/me'to.ne/
Denumit după	Μεθώνη Methōnē
Atribute	Methonean /me.to'ne̯an/
Caracteristicile orbitei
Epocă 20 iunie 2004 JD 2453177.5
Axa semi-majoră	7008194440000000000♠194440±20 km
Excentricitate	6996100000000000000♠0.0001
Perioadă orbitală	7000100957397499999♠1.009573975 zile
Înclinație	6996122173047639603♠0.007°±0.003° (față de ecuatorul lui Saturn)
Sateliți	Saturn
Caracteristici fizice
Dimensiuni	(7000388000000000000♠3.88±0.04) × (7000258000000000000♠2.58±0.08) × (7000242000000000000♠2.42±0.04) km
Raza medie	7003145000000000000♠1.45±0.03 km
Densitate medie	7002310000000000000♠0.31+0.05 −0.03 g/cm3
Perioadă de rotație	sincronă
Înclinare axială	zero

Methone /me'to.ne/ este un satelit mic, în formă de ou, al lui Saturn, care orbitează după sistemul de inele al lui Saturn, între orbitele lui Mimas și Enceladus. A fost descoperit în 2004, deși abia în 2012 a fost fotografiat în detaliu de sonda spațială Cassini.

Istorie

Imaginea de descoperire a lui Methone de pe 1 iunie 2004

Methone a fost descoperit pentru prima dată de Cassini Imaging Team și a primit denumirea temporară S/2004 S 1. Methone mai este numit și Saturn XXXII (32). Sonda spațială Cassini a efectuat două vizite a lui Methone, iar cea mai mare apropiere a fost făcută pe 20 mai 2012, la o distanță minimă de 1.900 kilometri (1.181 mi) distanță.

Numele Methone a fost aprobat de Working Group on Planetary System Nomenclature al IAU pe 21 ianuarie 2005. A fost ratificat la Adunarea Generală a IAU în 2006. Methone (greacă Μεθώνη ) a fost una dintre Alkyonide, cele șapte fiice frumoase ale gigantului Alkyoneus.

Orbită

Orbita lui Methone este perturbată de o rezonanță de 14:15 cu Mimas care este mult mai mare. Acest lucru face ca elementele sale orbitale osculatoare să varieze cu o amplitudine de aproximativ 20 kilometri (12 mi) în semiaxa mare și 5° în longitudinea periapsidei sale pe o perioadă de timp de aproximativ 450 de zile. De asemenea, excentricitatea sa variază, deși pe perioade de timp diferite, între 0,0011 și 0,0037, iar înclinația sa între aproximativ 0,003° și 0,020°.

Caracteristici fizice

În mai 2012, sonda spațială Cassini a făcut primele fotografii de aproape cu Methone, dezvăluind un satelit remarcabil de neted, dar nesferic. Ceilalți sateliți minori încorporați în arce, Pallene și Aegaeon, sunt considerați a fi similari.

Netezimea lui Methone și potrivirile elipsoidale excelente sugerează că a dezvoltat o suprafață echipotențială și, astfel, poate fi compus în mare parte dintr-un puf de gheață, un material care ar putea fi suficient de mobil pentru a explica lipsa de cratere a satelitului minor. Această proprietate materială face ca Methone să ia forma unui elipsoid triaxial, un tip de elipsoid în care toate cele 3 axe principale sunt de lungimi diferite. Aceste diferențe reflectă echilibrul dintre forțele mareice exercitate de Saturn și forțele centrifuge din propria rotație a satelitului, precum și forța gravitațională proprie a satelitului.

Cea mai lungă axă a lui Methone este îndreptată către Saturn și este de 1,6 ori mai lungă decât axa sa polară. Această alungire este cauzată de forțele mareice, în timp ce alungirea axei sale de lungime intermediară (1,07x lungimea axei polare) este cauzată de forța centrifugă a rotației lui Methone.

Regolitul de densitate scăzută al lui Methone poate răspunde la impacturi într-un mod care îi netezește suprafața mai rapid decât pe sateliții minori rigizi, cum ar fi Janus sau Epimetheus. Mișcarea regolitului poate fi facilitată și de procese mai „exotice”, cum ar fi efectele electrostatice.

Methone are două regiuni albedo bine definite, cu albedo-uri de 0,61±0,06 și 0,7±0,03. Cea mai întunecată dintre aceste regiuni este centrată pe partea anterioară a lui Methone, reminescent cu anomaliile termice de pe emisferele anterioare ale lui Mimas și Tethys, și s-a sugerat că expunerea crescută la electronii din magnetosfera lui Saturn este responsabilă. Cu toate acestea, în acele exemple, anomaliile termice coincid cu o colorare distinctă UV/IR, care în cazul lui Methone este fie foarte slabă, fie nedetectabilă. Astfel, o diferență fizică, mai degrabă decât compozițională, poate fi responsabilă. Posibilitățile includ variații ale mărimii granulelor de regolit, compactării sau microstructurii ale particulelor.

Presupunând că Methone este în echilibru hidrostatic, adică că forma sa alungită reflectă pur și simplu echilibrul dintre forța mareică exercitată de Saturn și gravitația lui Methone, densitatea sa poate fi estimată: 7002310000000000000♠0.31+0.05
−0.03 g/cm³, printre cele mai mici valori ale densității obținute sau deduse pentru un corp din Sistemul Solar.

Relația cu inelele lui Saturn

Se crede că materialul aruncat de Methone de impacturi cu micrometeoroizilor este sursa Arcului de Inel Methone, un inel parțial, slab, în jurul lui Saturn, coorbital cu Methone, care a fost descoperit în septembrie 2006.

Bibliografie

• „Cassini Imaging Science Team”. Cassini Imaging Central Laboratory for Operations. Arhivat din original la 20 mai 2011. Accesat în 1 ianuarie 2012. 
• Battersby, S. (17 mai 2013). „Saturn's egg moon Methone is made of fluff”. www.newscientist.com. New Scientist. Accesat în 21 mai 2013. 
• Green, Daniel W. E. (16 august 2004). „S/2004 S 1 and S/2004 S 2” (discovery). IAU Circular. 8389. Accesat în 1 ianuarie 2012. 
• Green, Daniel W. E. (21 ianuarie 2005). „S/2004 S 1 and S/2004 S 2” (naming the moon). IAU Circular. 8471. Accesat în 1 ianuarie 2012. 
• Hedman, M. M.; Murray, C. D.; Cooper, N. J.; Tiscareno, M. S.; Beurle, K.; Evans, M. W.; Burns, J. A. (25 noiembrie 2008). „Three tenuous rings/arcs for three tiny moons”. Icarus. 199 (2): 378–386. Bibcode:2009Icar..199..378H. doi:10.1016/j.icarus.2008.11.001. ISSN 0019-1035. 
• „PIA06105: Cassini Uncovers New Moon”. Photojournal. JPL/NASA. 16 august 2004. Accesat în 1 ianuarie 2012. 
• Lakdawalla, E. (21 mai 2012). „Methone, an egg in Saturn orbit?”. www.planetary.org. The Planetary Society. Accesat în 23 mai 2012. 
• Porco, C. C.; Baker, E.; Barbara, J.; Beurle, K.; Brahic, A.; Burns, J. A.; Charnoz, S.; Cooper, N.; Dawson, D. D. (25 februarie 2005). „Cassini Imaging Science: Initial Results on Saturn's Rings and Small Satellites”. Science. 307 (5713): 1226–1236. Bibcode:2005Sci...307.1226P. doi:10.1126/science.1108056. PMID 15731439. 
• Schenk, P.; Hamilton, D. P.; Johnson, R. E.; McKinnon, W. B.; Paranicas, C.; Schmidt, J.; Showalter, M. R. (ianuarie 2011). „Plasma, plumes and rings: Saturn system dynamics as recorded in global color patterns on its midsize icy satellites”. Icarus. 211 (1): 740–757. Bibcode:2011Icar..211..740S. doi:10.1016/j.icarus.2010.08.016. 
• Carolyn Porco (5 septembrie 2008). „More Ring Arcs for Saturn”. Cassini Imaging Central Laboratory for Operations. Arhivat din original la 10 octombrie 2008. Accesat în 5 septembrie 2008. 
• Spitale, J. N.; Jacobson, R. A.; Porco, C. C.; Owen, W. M., Jr. (2006). „The orbits of Saturn's small satellites derived from combined historic and Cassini imaging observations”. The Astronomical Journal. 132 (2): 692–710. Bibcode:2006AJ....132..692S. doi:10.1086/505206. 
• Thomas, P. C. (iulie 2010). „Sizes, shapes, and derived properties of the saturnian satellites after the Cassini nominal mission” (PDF). Icarus. 208 (1): 395–401. Bibcode:2010Icar..208..395T. doi:10.1016/j.icarus.2010.01.025. Arhivat din original (PDF) la 23 decembrie 2018. Accesat în 18 iulie 2022. 
• Thomas, P. C.; Burns, J. A.; Tiscareno, M. S.; Hedman, M. M.; Helfenstein, P. (2013). „Saturn's Mysterious Arc-Embedded Moons: Recycled Fluff?” (PDF). 44th Lunar and Planetary Science Conference. p. 1598. Accesat în 21 mai 2013. 

Legături externe

• Materiale media legate de Methone la Wikimedia Commons
• Methone Profile by NASA's Solar System Exploration
• IAU Working Group for Planetary System Nomenclature