Rosoșani, Chelmenți
| Rosoșani | |
| Росошани | |
| — Comună — | |
 | |
  Rosoșani Rosoșani (Regiunea Cernăuți) | |
 Rosoșani Rosoșani (Ucraina) | |
| Coordonate: 48°24′00″N 27°00′00″E / 48.40000°N 27.00000°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Regiune | Cernăuți |
| Raion | Chelmenți |
| KOATUU | 7322088801 |
| Atestare | 1622 |
| Reședință | Rosoșani |
| Componență | Rosoșani |
| Altitudine | 228 m.d.m. |
| Populație (2007) | |
| - Total | 2.125 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 60154 |
| Prefix telefonic | 3732 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Rosoșani (în ucraineană Росошани, transliterat: Rosoșanî) este un sat reședință de comună în raionul Chelmenți din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 2,125 locuitori, preponderent ucraineni.
Satul este situat la o altitudine de 228 metri, în partea de sud-est a raionului Chelmenți, în apropierea frontierei cu Republica Moldova. Aici funcționează punctul internațional rutier de trecere a frontierei Rosoșani - Briceni, între Ucraina și Republica Moldova.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Localitatea Rosoșani a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Rosușeni. Prima menționare documentară a satului a avut loc în anul 1622.
Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău[1]).
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Rosoșani (denumirea rusificată a satului Rosușeni) făcea parte din Ocolul Mijlocului a Ținutului Hotin [2]. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn [3].
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Rosoșani a făcut parte din componența României, în Plasa Chelmenți a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia [4].
În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.
Începând din anul 1991, satul Rosoșani face parte din raionul Chelmenți al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 34 (3+31), reprezentând 1,52% din populație [5]. În prezent, satul are 2.125 locuitori, preponderent ucraineni.
Satul se află în apropierea frontierei cu Republica Moldova, aici funcționând punctul internațional rutier de trecere a frontierei Rosoșani - Briceni, între Ucraina și Republica Moldova.
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența lingvistică a comunei Rosoșani
Ucraineană (97,27%)
Română (1,6%)
Rusă (1,13%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Rosoșani era vorbitoare de ucraineană (97,27%), existând în minoritate și vorbitori de română (1,6%) și rusă (1,13%).[6]
- 1930: 2.457 (recensământ)[7]
- 1989: 2.230 (recensământ)
- 2007: 2.125 (estimare)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
- ^ „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Românii din Cernăuți
| |||||||||||||
| ||||||||