Turneul de tenis de la Monte Carlo

Monte-Carlo Masters
Monte-Carlo Masters
Monte-Carlo Masters 2024
Informații despre turneu
Fondat	1897; acum 127 ani
Ediții	117 (2024)
Oraș gazdă	Roquebrune-Cap-Martin; Franța
Loc	Monte Carlo Country Club
Categorie	Masters 1000
Suprafață	Zgură, aer liber
Participanți	56S / 28Q / 24D
Premii bani	5.950.575 € (2024)
Website	montecarlotennismasters.com
Campioni actuali (2024)
Simplu	Stefanos Tsitsipas
Dublu	Sander Gillé / Joran Vliegen

Turneul de tenis de la Monte Carlo, de asemenea cunoscut ca Monte-Carlo Masters este un turneu anual de tenis masculin care are loc la Roquebrune-Cap-Martin, Franța,^[1] o comună învecinată cu Monaco. Evenimentul face parte din ATP World Tour Masters 1000 în Association of Tennis Professionals (ATP) Tour. Turneul se joacă pe terenuri de zgură^[1] și este ținut în fiecare an în perioada lunilor aprilie-mai.

Istoric

Turneul a fost fondat în 1897, iar prima ediție din era deschisă a avut loc în sezonul 1969. Locul de desfășurare include 21 de terenuri de zgură, dintre care 13 sunt iluminate.^[2] Capacitatea terenului central Rainier III este de 10.500 de spectatori.^[3] Terenul a fost numit după Prințul de Monaco Rainier al III-lea care iubea tenisul. Sora sa mai mare, Prințesa Antoinette de Monaco, a devenit președinte al clubului în 1972, conducerea fiind preluată în 2008 de fiica sa, Elisabeth-Anna de Massy, care este și președintele Federației de Tenis din Monaco. După decesul acesteia, în iunie 2020, președinția clubului și a federației a trecut la fiica sa, Melanie-Antoinette de Massy. A devenit o tradiție ca membrii din dinastia Grimaldi, care conduce Monaco, să prezinte trofeele câștigătorilor.^[4]

În perioada 1970-1972 și 1978-1989, a fost un turneu important în circuitul Grand Prix, Grand Prix Super Series fiind cea mai înaltă categorie. Pentru 1973, a devenit parte a circuitului Rothmans Spring Mediterranean Circuit.^[5] Între 1974-1977, a aparținut apoi circuitului World Championship Tennis. Odată cu formarea circuitului ATP Tour în sezonul 1990, turneul a devenit parte a categoriei Championship Series Single Week a acestuia, care a purtat ulterior diverse denumiri.

Din 2019, Monte Carlo a devenit singurul turneu ATP 1000 care nu obligă jucători să participe. În ciuda acestui fapt, cei mai mulți jucători de top aleg să participe la turneu.

Rafael Nadal a câștigat titlul de opt ori consecutive între 2005 și 2012, devenind astfel singurul jucător care a câștigat opt titluri consecutive la același turneu. În 2017, disputând cea de-a 11-a finală a sa împotriva lui Albert Ramos Viñolas, a câștigat titlul pentru a zecea oară, un record în era deschisă. Anul următor, Nadal a îmbunătățit acest record la 11 victorii într-o finală împotriva lui Kei Nishikori.

Ediția din 2020 nu a avut loc din cauza pandemiei de Covid-19. Din cauza restricțiilor impuse de coronavirus pe teritoriul francez, ediția din 2021 s-a jucat fără spectatori.^[6]

Rezultate

Simplu masculin

An	Campion	Finalist	Scor
1897 ^[7]	Reginald Doherty	Conway W. Blackwood Price	6–2, 6–1, 6–2
1898 ^[7]	Reginald Doherty (2)	Victor Voss	4–6, 6–3, 6–3, 4–0 (ret.)
1899 ^[7]	Reginald Doherty (3)	Victor Voss	6–2 (ret.)
1900	Laurence Doherty	(s-ar putea să nu se fi jucat)^[8]
1901	Laurence Doherty (2)	Wilberforce Eaves	6–2, 5–7, 6–1
1902 ^[7]	Reginald Doherty (4)	George Hillyard	6–1, 6–4, 6–3
1903 ^[7]	Reginald Doherty (5)	Frank Riseley	6–1, 14–16 (ret.)
1904 ^[7]	Reginald Doherty (6)	Josiah Ritchie	6–1, 7–5, 3–6, 7–5
1905	Laurence Doherty (3)	Josiah Ritchie	6–4, 8–6, 6–4
1906	Laurence Doherty (4)	Wilberforce Eaves	6–3, 11–9
1907	Josiah Ritchie	Laurence Doherty	8–6, 7–5, 8–6
1908	Anthony Wilding	Wilberforce Eaves	6–3, 2–6, 6–3, 4–6, 6–0
1909	Fred Alexander	Laurence Doherty	7–5, 6–4, 6–1
1910	Max Decugis	Josiah Ritchie	6–3, 6–0, 6–0
1911	Anthony Wilding (2)	Max Decugis	5–7, 1–6, 6–3, 6–0, 6–1
1912	Anthony Wilding (3)	C. Moore	6–3, 6–0, 6–0
1913	Anthony Wilding (4)	Félix Poulin	6–0, 6–2, 6–1
1914	Anthony Wilding (5)	Gordon Lowe	6–2, 6–3, 6–2
1915	Anulat din cauza Primului Război Mondial)^[a]
1916
1917
1918
1919	Nicolae Mișu	Max Decugis	6–2, 6–0
1920	Gordon Lowe	Josiah Ritchie	7–5, 6–2
1921	Gordon Lowe (2)	Algernon Kingscote	6–1, 0–6, 6–4, 6–2
1922	Giovanni Balbi di Robecco	Alain Gerbault	6–1, 6–4, 6–3
1923	Gordon Lowe (3)	Leighton Crawford	6–2, 6–4, 6–4
1924	Leighton Crawford	Leonce Aslangul	6–4, 3–6, 6–2
1926	Béla von Kehrling	Charles Kingsley	6–4, 6–1, 6–3
1927	Béla von Kehrling (2)	Erik Worm	(vict. fără opoziție)
1928	Henri Cochet	Béla von Kehrling	3–6, 2–6, 6–3, 6–3, 6–2
1929	Henri Cochet (2)	Umberto De Morpurgo	8–6, 6–4, 6–4
1930	William Tilden	Henry Austin	6–4, 6–4, 6–1
1931	Henri Cochet (3)	George Lyttleton-Rogers	7–5, 6–2, 6–4
1932	Roderich Menzel	George Lyttleton-Rogers	6–4, 7–5, 6–2
1933	Henry Austin	George Lyttleton-Rogers	11–9, 6–3, 7–5
1934	Henry Austin (2)	Giorgio de Stefani	6–1, 8–6, 6–4
1935	Giovanni Palmieri	Henry Austin	6–1, 6–1, 7–5
1936	Gottfried von Cramm	Henner Henkel	4–6, 4–6, 7–5, 6–4, 7–5
1937	Gottfried von Cramm (2)	Christian Boussus	6–2, 3–6, 6–2, 2–6, 6–2
1938	Franjo Punčec	Christian Boussus	6–0, 6–1, 6–1
1939	Pierre Pellizza	Yvon Petra	6–8, 6–3, 6–4, 6–2
1940	Anulat din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial)^[b]
1941
1942
1943
1944
1945
1946	Pierre Pellizza (2)	Yvon Petra	6–3, 6–2, 4–6, 6–3
1947	Lennart Bergelin	Budge Patty	6–3, 6–8, 1–6, 6–2, 8–6
1948	József Asbóth	Giovanni Cucelli	6–3, 6–2, 5–7, 6–2
1949	Frank Parker	Giovanni Cucelli	2–6, 6–3, 6–0, 6–4
1950	Jaroslav Drobný	William Talbert	6–4, 6–4, 6–1
1951	Straight Clark	Fred Kovaleski	1–6, 6–4, 6–4, 1–6, 10–8
1952	Frank Sedgman	Jaroslav Drobný	7–5, 6–2, 5–7, 6–1
1953	Władysław Skonecki	Jaroslav Drobný	6–3, 6–4, 11–9
1954	Lorne Main	Tony Vincent	9–7, 3–6, 7–5, 6–4
1955	Władysław Skonecki (2)	Budge Patty	6–4, 6–2, 8–6
1956	Hugh Stewart	Tony Vincent	1–6, 8–6, 6–0, 6–2
1957	Jacques Brichant	Paul Remy	3–6, 5–5 (ret.)
1958	Robert Haillet	Jaroslav Drobný	6–4, 6–4, 6–3
1959	Robert Haillet (2)	Budge Patty	9–7, 6–3, 4–6, 6–3
1960	Andrés Gimeno	Mike Davies	8–6, 6–3, 6–4
1961	Nicola Pietrangeli	Pierre Darmon	6–4, 1–6, 6–3, 6–3
1962	Pierre Darmon	Boro Jovanović	6–2, 6–1, 6–3
1963	Pierre Darmon (2)	Jan-Erik Lundqvist	6–2, 2–6, 6–1, 5–7, 6–4
1964	Martin Mulligan	Jan-Erik Lundqvist	6–4, 6–4
1965	István Gulyás	Jiří Javorský	6–3, 7–9, 8–6, 6–4
1966	Manuel Santana	Nicola Pietrangeli	8–6, 4–6, 6–4, 6–1
1967	Nicola Pietrangeli (2)	Martin Mulligan	6–3, 3–6, 6–3, 6–1
1968	Nicola Pietrangeli (3)	Alexander Metreveli	6–2, 6–2
↓ Open Era ↓
1969	Tom Okker	John Newcombe	8–10, 6–1, 7–5, 6–3
1970	Željko Franulović	Manuel Orantes	6–4, 6–3, 6–3
1971	Ilie Năstase	Tom Okker	3–6, 8–6, 6–1, 6–1
1972	Ilie Năstase (2)	František Pála	6–1, 6–0, 6–3
1973	Ilie Năstase (3)	Björn Borg	6–4, 6–1, 6–2
1974	Andrew Pattison	Ilie Năstase	5–7, 6–3, 6–4
1975	Manuel Orantes	Bob Hewitt	6–2, 6–4
1976	Guillermo Vilas	Wojciech Fibak	6–1, 6–1, 6–4
1977	Björn Borg	Corrado Barazzutti	6–3, 7–5, 6–0
1978	Raúl Ramírez	Tomáš Šmíd	6–3, 6–3, 6–4
1979	Björn Borg (2)	Vitas Gerulaitis	6–2, 6–1, 6–3
1980	Björn Borg (3)	Guillermo Vilas	6–1, 6–0, 6–2
1981	(Fără câștigător)	Jimmy Connors Guillermo Vilas	5–5 (abandon din cauza ploii)
1982	Guillermo Vilas (2)	Ivan Lendl	6–1, 7–6, 6–3
1983	Mats Wilander	Mel Purcell	6–1, 6–2, 6–3
1984	Henrik Sundström	Mats Wilander	6–3, 7–5, 6–2
1985	Ivan Lendl	Mats Wilander	6–1, 6–3, 4–6, 6–4
1986	Joakim Nyström	Yannick Noah	6–3, 6–2
1987	Mats Wilander (2)	Jimmy Arias	4–6, 7–5, 6–1, 6–3
1988	Ivan Lendl (2)	Martín Jaite	5–7, 6–4, 7–5, 6–3
1989	Alberto Mancini	Boris Becker	7–5, 2–6, 7–6, 7–5
1990	Andrei Cesnokov	Thomas Muster	7–5, 6–3, 6–3
1991	Sergi Bruguera	Boris Becker	5–7, 6–4, 7–6^(8–6), 7–6^(7–4)
1992	Thomas Muster	Aaron Krickstein	6–3, 6–1, 6–3
1993	Sergi Bruguera (2)	Cédric Pioline	7–6^(7–2), 6–0
1994	Andrei Medvedev	Sergi Bruguera	7–5, 6–1, 6–3
1995	Thomas Muster (2)	Boris Becker	4–6, 5–7, 6–1, 7–6^(8–6), 6–0
1996	Thomas Muster (3)	Albert Costa	6–3, 5–7, 4–6, 6–3, 6–2
1997	Marcelo Ríos	Àlex Corretja	6–4, 6–3, 6–3
1998	Carlos Moyá	Cédric Pioline	6–3, 6–0, 7–5
1999	Gustavo Kuerten	Marcelo Ríos	6–4, 2–1 (ret.)
2000	Cédric Pioline	Dominik Hrbatý	6–4, 7–6^(7–3), 7–6^(8–6)
2001	Gustavo Kuerten (2)	Hicham Arazi	6–3, 6–2, 6–4
2002	Juan Carlos Ferrero	Carlos Moyá	7–5, 6–3, 6–4
2003	Juan Carlos Ferrero (2)	Guillermo Coria	6–2, 6–2
2004	Guillermo Coria	Rainer Schüttler	6–2, 6–1, 6–3
2005	Rafael Nadal	Guillermo Coria	6–3, 6–1, 0–6, 7–5
2006	Rafael Nadal (2)	Roger Federer	6–2, 6–7^(2–7), 6–3, 7–6^(7–5)
2007	Rafael Nadal (3)	Roger Federer	6–4, 6–4
2008	Rafael Nadal (4)	Roger Federer	7–5, 7–5
2009	Rafael Nadal (5)	Novak Đoković	6–3, 2–6, 6–1
2010	Rafael Nadal (6)	Fernando Verdasco	6–0, 6–1
2011	Rafael Nadal (7)	David Ferrer	6–4, 7–5
2012	Rafael Nadal (8)	Novak Đoković	6–3, 6–1
2013	Novak Đoković	Rafael Nadal	6–2, 7–6^(7–1)
2014	Stan Wawrinka	Roger Federer	4–6, 7–6^(7–5), 6–2
2015	Novak Đoković (2)	Tomáš Berdych	7–5, 4–6, 6–3
2016	Rafael Nadal (9)	Gaël Monfils	7–5, 5–7, 6–0
2017	Rafael Nadal (10)	Albert Ramos Viñolas	6–1, 6–3
2018	Rafael Nadal (11)	Kei Nishikori	6–3, 6–2
2019	Fabio Fognini	Dušan Lajović	6−3, 6−4
2020	Anulat din cauza pandemiei de Covid-19^[9]
2021	Stefanos Tsitsipas	Andrei Rubliov	6−3, 6−3
2022	Stefanos Tsitsipas (2)	Alejandro Davidovici Fokina	6−3, 7–6^(7–3)
2023	Andrei Rubliov	Holger Rune	5–7, 6–2, 7–5
2024	Stefanos Tsitsipas (3)	Casper Ruud	6−1, 6–4

Dublu masculin

Din 1968:

An	Campion	Finalist	Scor
1968	Serghei Lihacev Alex Metreveli	Patrice Beust Daniel Contet	5–7, 9–7, 6–4, 5–7, 7–5
1969	Owen Davidson John Newcombe	Pancho Gonzales Dennis Ralston	7–5, 11–13, 6–2, 6–1
1970	Marty Riessen Roger Taylor	Pierre Barthès Nikola Pilić	6–3, 6–4, 6–2
1971	Ilie Năstase Ion Țiriac	Tom Okker Roger Taylor	1–6, 6–3, 6–3, 8–6
1972	Patrice Beust Daniel Contet	Jiří Hřebec František Pala	3–6, 6–1, 12–10, 6–2
1973	Juan Gisbert, Sr. Ilie Năstase	Georges Goven Patrick Proisy	6–2, 6–2, 6–2
1974	John Alexander Phil Dent	Manuel Orantes Tony Roche	7–6^(7–5), 4–6, 7–6^(7–5), 6–3
1975	Bob Hewitt Frew McMillan	Arthur Ashe Tom Okker	6–3, 6–2
1976	Wojciech Fibak Karl Meiler	Björn Borg Guillermo Vilas	7–6^(7–5), 6–1
1977	François Jauffret Jan Kodeš	Wojciech Fibak Tom Okker	2–6, 6–3, 6–2
1978	Peter Fleming Tomáš Šmíd	Jaime Fillol Ilie Năstase	6–4, 7–5
1979	Ilie Năstase Raúl Ramírez	Víctor Pecci Balázs Taróczy	6–3, 6–4
1980	Paolo Bertolucci Adriano Panatta	Vitas Gerulaitis John McEnroe	6–2, 5–7, 6–3
1981	Heinz Günthardt Balázs Taróczy	Pavel Složil Tomáš Šmíd	6–3, 6–3
1982	Peter McNamara Paul McNamee	Mark Edmondson Sherwood Stewart	6–7, 7–6, 6–3
1983	Heinz Günthardt Balázs Taróczy (2)	Henri Leconte Yannick Noah	6–2, 6–4
1984	Mark Edmondson Sherwood Stewart	Jan Gunnarsson Mats Wilander	6–2, 6–1
1985	Pavel Složil Tomáš Šmíd	Shlomo Glickstein Shahar Perkiss	6–2, 6–3
1986	Guy Forget Yannick Noah	Joakim Nyström Mats Wilander	6–4, 3–6, 6–4
1987	Hans Gildemeister Andrés Gómez	Mansour Bahrami Michael Mortensen	6–2, 6–4
1988	Sergio Casal Emilio Sánchez	Henri Leconte Ivan Lendl	6–1, 6–3
1989	Tomáš Šmíd Mark Woodforde	Paolo Canè Diego Nargiso	1–6, 6–4, 6–2
1990	Petr Korda Tomáš Šmíd	Andrés Gómez Javier Sánchez	6–4, 7–6
1991	Luke Jensen Laurie Warder	Paul Haarhuis Mark Koevermans	5–7, 7–6, 6–4
1992	Boris Becker Michael Stich	Petr Korda Karel Nováček	6–4, 6–4
1993	Stefan Edberg Petr Korda	Paul Haarhuis Mark Koevermans	3–6, 6–2, 7–6
1994	Nicklas Kulti Magnus Larsson	Evgheni Kafelnikov Daniel Vacek	3–6, 7–6, 6–4
1995	Jacco Eltingh Paul Haarhuis	Luis Lobo Javier Sánchez	6–3, 6–4
1996	Ellis Ferreira Jan Siemerink	Jonas Björkman Nicklas Kulti	2–6, 6–3, 6–2
1997	Donald Johnson Francisco Montana	Jacco Eltingh Paul Haarhuis	7–6, 2–6, 7–6
1998	Jacco Eltingh Paul Haarhuis	Todd Woodbridge Mark Woodforde	6–4, 6–2
1999	Olivier Delaître Tim Henman	Jiří Novák David Rikl	6–2, 6–3
2000	Wayne Ferreira Evgheni Kafelnikov	Paul Haarhuis Sandon Stolle	6–3, 2–6, 6–1
2001	Jonas Björkman Todd Woodbridge	Joshua Eagle Andrew Florent	3–6, 6–4, 6–2
2002	Jonas Björkman Todd Woodbridge (2)	Paul Haarhuis Evgheni Kafelnikov	6–3, 3–6, [10–7]
2003	Mahesh Bhupathi Max Mirnîi	Michaël Llodra Fabrice Santoro	6–4, 3–6, 7–6^(8–6)
2004	Tim Henman Nenad Zimonjić	Gastón Etlis Martín Rodríguez	7–5, 6–2
2005	Leander Paes Nenad Zimonjić	Bob Bryan Mike Bryan	(neprezentare)
2006	Jonas Björkman Max Mirnîi	Fabrice Santoro Nenad Zimonjić	6–2, 7–6^(7–2)
2007	Bob Bryan Mike Bryan	Julien Benneteau Richard Gasquet	6–2, 6–1
2008	Rafael Nadal Tommy Robredo	Mahesh Bhupathi Mark Knowles	6–3, 6–3
2009	Daniel Nestor Nenad Zimonjić	Bob Bryan Mike Bryan	6–1, 6–4
2010	Daniel Nestor Nenad Zimonjić (2)	Mahesh Bhupathi Max Mirnîi	6–3, 2–0 (ret.)
2011	Bob Bryan Mike Bryan (2)	Juan Ignacio Chela Bruno Soares	6–3, 6–2
2012	Bob Bryan Mike Bryan (3)	Max Mirnîi Daniel Nestor	6–2, 6–3
2013	Julien Benneteau Nenad Zimonjić	Bob Bryan Mike Bryan	4–6, 7–6^(7–4), [14–12]
2014	Bob Bryan Mike Bryan (4)	Ivan Dodig Marcelo Melo	6–3, 3–6, [10–8]
2015	Bob Bryan Mike Bryan (5)	Simone Bolelli Fabio Fognini	7–6^(7–3), 6–1
2016	Pierre-Hugues Herbert Nicolas Mahut	Jamie Murray Bruno Soares	4–6, 6–0, [10–6]
2017	Rohan Bopanna Pablo Cuevas	Feliciano López Marc López	6–3, 3–6, [10–4]
2018	Bob Bryan Mike Bryan (6)	Oliver Marach Mate Pavić	7–6^(7–5), 6–3
2019	Nikola Mektić Franko Škugor	Robin Haase Wesley Koolhof	6–7^(3–7), 7–6^(7–3), [11–9]
2020	Anulat din cauza pandemiei de Covid-19^[9]
2021	Nikola Mektić Mate Pavić	Dan Evans Neal Skupski	6–3, 4–6, [10–7]
2022	Rajeev Ram Joe Salisbury	Juan Sebastián Cabal Robert Farah	6–4, 3–6, [10–7]
2023	Ivan Dodig Austin Krajicek	Romain Arneodo Sam Weissborn	6–0, 4–6, [14–12]
2024	Sander Gillé Joran Vliegen	Marcelo Melo Alexander Zverev	5–7, 6–3, [10–5]

Recorduri

Sursa: The tennisbase^[10]

Cele mai multe titluri	Rafael Nadal	11
Cele mai multe finale	Rafael Nadal	12
Cele mai multe titluri consecutive	Rafael Nadal (2005 - 2012)	8
Cele mai multe finale consecutive	Rafael Nadal (2005 - 2013)	9
Cele mai multe meciuri jucate	Rafael Nadal	79
Cele mai multe meciuri câștigate	Rafael Nadal	73
Cele mai multe meciuri consecutive câștigate	Rafael Nadal	46
Cele mai multe ediții jucate	Fabrice Santoro Rafael Nadal	17
Cel mai bun dintre câștigător %	Reginald Doherty	100%
Cel mai bun dintre câștigător %	Pierre Pellizza	100%
Cel mai tânăr campion	Mats Wilander	18 ani, 7 luni, 7 zile (1983)
Cel mai în vârstă campion	Gordon Francis Lowe	38 ani, 8 luni, 6 zile (1923)

Galerie

Rafael Nadal, 2007
Roger Federer, 2007
Novak Djoković, 2022
Stefanos Tsitsipas, 2022
Carlos Alcaraz, 2022
Grigor Dimitrov, 2013
Restaurantul central
Panoramă

Note

^ The tournament was not held from 1915 to 1918 because of World War I.
^ The tournament was not held from 1940 to 1945 because of World War II.

Referințe

^ ^a ^b „Tournament info - Rolex Monte-Carlo Masters”. Accesat în 16 aprilie 2019.
^ „The Tennis Courts”, Mccc.mc/en/courts-62.html, accesat în 27 martie 2024
^ „Tournament info”, Montecarlotennismasters.com, accesat în 14 aprilie 2018
^ „Rolex Monte Carlo Masters: history of the tournament”, HelloMonaco, 7 aprilie 2023, accesat în 27 martie 2024
^ „Monte-Carlo Masters”. Accesat în 20 aprilie 2019.
^ „No spectators allowed at the 2021 Monte-Carlo Rolex Masters - Monaco Tribune”, Monaco Tribune, 15 februarie 2021, accesat în 27 martie 2024
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Digby Baltzell, E. (2013). Sporting Gentlemen : Men's Tennis from the Age of Honor to the Cult of the Superstar. Somerset, NJ: Transaction Publishers. p. 73. ISBN 9781412851800.
^ Ayres' Lawn Tennis Almanack and Tournament Guide and other sources list him as winner, but according to Aujourd'hui 100 Ans 1897–1997 - Le Tournoi de Monte-Carlo by Michel Sutter (1997) and other sources the tournament didn't take place.
^ ^a ^b „COMMUNIQUÉ OFFICIEL – COVID-19”. montecarlotennismasters.com. 11 martie 2020.
^ „Monte Carlo Tournament Records”. thetennisbase.com. The Tennis Base, 2016. Arhivat din original la 7 iulie 2020. Accesat în 10 decembrie 2016.

Legături externe

Website (engl.) Arhivat în 8 februarie 2010, la Wayback Machine.

[WWI-9] The tournament was not held from 1915 to 1918 because of World War I.

[WWII-10] The tournament was not held from 1940 to 1945 because of World War II.

[:0-1] „Tournament info - Rolex Monte-Carlo Masters”. Accesat în 16 aprilie 2019.

[Mccc-2] „The Tennis Courts”, Mccc.mc/en/courts-62.html, accesat în 27 martie 2024

[3] „Tournament info”, Montecarlotennismasters.com, accesat în 14 aprilie 2018

[4] „Rolex Monte Carlo Masters: history of the tournament”, HelloMonaco, 7 aprilie 2023, accesat în 27 martie 2024

[5] „Monte-Carlo Masters”. Accesat în 20 aprilie 2019.

[6] „No spectators allowed at the 2021 Monte-Carlo Rolex Masters - Monaco Tribune”, Monaco Tribune, 15 februarie 2021, accesat în 27 martie 2024

[digbybaltzell-7] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Digby Baltzell, E. (2013). Sporting Gentlemen : Men's Tennis from the Age of Honor to the Cult of the Superstar. Somerset, NJ: Transaction Publishers. p. 73. ISBN 9781412851800.

[8] Ayres' Lawn Tennis Almanack and Tournament Guide and other sources list him as winner, but according to Aujourd'hui 100 Ans 1897–1997 - Le Tournoi de Monte-Carlo by Michel Sutter (1997) and other sources the tournament didn't take place.

[covid-11] „COMMUNIQUÉ OFFICIEL – COVID-19”. montecarlotennismasters.com. 11 martie 2020.

[12] „Monte Carlo Tournament Records”. thetennisbase.com. The Tennis Base, 2016. Arhivat din original la 7 iulie 2020. Accesat în 10 decembrie 2016.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[a]

[b]

[9]

[10]